Campioană în sport și în viață

Campioană în sport și în viață: și-a construit cariera de sportivă de performanță în canotaj, luptând în primul rând cu sine însăși. A luat din acest mediu generozitate și frumusețe, care s-au adăugat la bogăția ei sufletească

Viorica Susanu este sportivă de performanță și continuă și acum să lucreze în sport: este instructor la Clubul Sportiv Dinamo București.

Cântecul ei preferat?
Imnul României! Am stat alături în tribună la Campionatele Europene de Gimnastică de la Cluj și am plâns împreună de bucurie când Marian Drăgulescu a urcat pe prima treaptă a podiumului.
Viorica Susanu are în palmares toate titlurile și medaliile pe care și le poate dori un sportiv: patru medalii de aur și una de bronz la Jocurile Olimpice, cinci titluri mondiale, trei medalii de argint și una de bronz și trei titluri de campioană europeană. Medaliile la Campionatele Naționale și Balcanice sunt, cum zice ea, „fără număr”.
A copilărit și s-a maturizat alături de partenera ei de barcă, Georgeta Andru-nache: au fost împreună în Lotul Național de Canotaj al României în perioada 1997- 2012. Au  împărțit camera și acum biroul la C.S. Dinamo. Viorica a concurat în echipajul de 8+1, dar celebră a făcut-o barca 2 rame fără cârmaci; în 2002, la Sevilla, a a obținut, alături de Geta, recordul mondial în această probă, neegalat până azi.
Cum a ales canotajul? Mai degrabă el a ales-o pe ea – după ce Viorica încercase alte sporturi. După un periplu prin atletism, volei, handbal şi baschet, antrenorul Nicolae Gioga i-a propus să vină la canotaj, deoarece corespundea cerințelor acestui sport. Avea 16 ani când a plecat de acasă, de la Galați, la Cernica, baza Clubului Sportiv Steaua Bucureşti. La început i-a fost greu fără gașca de la bloc, fără mângâierile mamei. Dar s-a acomodat repede și drumul spre victorie a început să devină stilul ei de viață.
Fiecare dintre medaliile ei de aur are povestea proprie. După Jocurile Olimpice de la Atena, din 2004, mărturisea: „Înainte de cursa de două rame fără cârmaci, unde am obţinut aurul, eu şi Geta Andrunache nu am putut dormi toată noaptea, din cauza stresului. Numai asta am avut în cap, să iau şi eu aur a doua zi, chiar de-ar fi fost să mor.”
Modelul ei de viață din adolescență a fost astronautul Neil Armstrong, primul om care a ajuns pe Lună. Dacă punem cap la cap miile de kilometri parcurși cu ramele în mână, pe apă, pe arșiță sau ger, sigur ar concura drumul spre Lună a lui Amstrong. Dar nu despre glorie și medalii vorbim aici, ci despre cum s-a format un om care rămâne învingător în orice clipă a vieții.
În mai, Viorica a alergat la Semimaratonul București. Ca să ajungă la timp, s-a urcat în metrou, dar metroul s-a defectat… A stat în subteran, disperată că pierde startul, alături de alte sute de alergători. Și era doar o alergare de plăcere. Totuși, după lungi așteptări și întârzieri, a ajuns pe pista de alergare chiar la momentul startului. Pe măsură ce alerga, își lăsa pe rând sacul de sport, bluza groasă… nu se oprea deloc, alerga. Eram acolo și i-am recuperat bagajele, pe care și le-a găsit la finiș. Nu a renunțat! Asta înseamnă stofă de campion! Dar Viorica nu este doar sportiv de carieră.
E mămică, soție și o femeie frumoasă, despre care prietenii spun că seamănă cu Julia Roberts. Locuiește acum într-o căsuță frumoasă cu soțul ei Edi Chermeș, și el fost sportiv, și copiii ei minunați. Irina, fiica cea mare a Vioricăi, are tenacitatea mamei ei, dar și pasiunea pentru sport. La doar 7 ani practică înot și scrimă și încă nu s-a hotărât ce alege. E și bună alergătoare, fiind nelipsită de la cursele copiilor de la Maratonul București. E la fel de rezistentă și ambițioasă ca mămica ei. Mai mult, este prietenă cu Miruna, fiica Getei Andru-nache – cele mici duc mai departe prietenia mamelor lor. Viorica spune despre Irina că e liniștită și cuminte, că nu seamănă cu ea care era în copilărie „dracul gol”.
Adevărul este că între școală, scrimă, înot și lecții de germană, Irina abia are vreme să se joace cu frățiorul ei mai mic, Nicolas, de 2 ani si 5 luni. Este protectoare cu frățiorul ei, iar el „mare gentleman” cu surioara lui.
Irinuca e cochetă ca maică-sa; își alege hăinuțele cu grijă, deși deseori e mai sport – moștenire de familie. Îi plac rochițele și fustițele și are o garderobă veselă și colorată. Crește repede înăltuță și trebuie să primească altele. Irina și Nicolas mai bucătăresc și ei cu mama… doar când e vorba despre chec sau brioșe.
Viorica recunoaște că nu e mare talent în ale bucătăriei. Specialitatea ei sunt ciorbițele și spune că în casă cel mai mare talent culinar este Edi, soțul ei: deschide frigiderul și încropește imediat ceva bun. Tot el e „meșter” la cele mai gustoase grătare.
Viorica Susanu e un nume de referință în canotajul mondial. Este specială fiindcă are capacitatea de a aduna lume în jurul ei, are vocația familiei și un caracter de luptătoare. Dar cele mai frumoase lucruri din viața ei sunt copiii și, poate, copacii sădiți în grădina ei, lângă casa pe care a visat-o și și-a construit-o încet, încet, după sufletul ei.
Reportaj de Ivana Iancu



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *