Omul sfințește locul!

Interviu de Veronica Ștefan
www.promenada-culturala.ro

Locul capătă însemnătate odată cu evenimentele care se petrec acolo.”, ne spune Marcela Cosnean, proprietara The Country Hotel, un loc care poartă amprenta ei de om bun, iubitor de frumos și tradiții, de mâncare savuroasă și povești spuse pe îndelete.
Casa săsească din Harman (la doar 10 km de Brașov), este un han de la 1904, pe care Marcela l-a cumpărat în 1994. Acolo trăiește din 2001, când s-a întors în România, după 18 ani petrecuți în Germania și 3 în America.
Odată ce o cunoști pe Marcela, nu o mai uiți. E ca o carte plină de povești memorabile – genul de carte despre care vrei să spui și altora, ca să se bucure și ei de miezul istoriilor pe care le trăiești doar în preajma Marcelei. Marcela este un om-amprentă.

Cine este Marcela Cosnean?

Rădăcinile mele dragi sunt în Voinești, județul Covasna. Sunt fiica mamei și nepoata bunicii mele. Sunt mama celor trei copii ai mei: Lacrima, Cantemir și Leila. La 14 ani am plecat la internat, la Brașov, am absolvit Liceul de Pedagogie și am fost timp de 8 ani învățătoare la Predeal, la singurul liceu de schi din țară (desființat între timp). Am revenit în Brașov, devenind solista corului Camerata Brașov; mi-ar fi placut să fiu mezzosoprană, am absolvit Școala Populară de Arte și Meserii, am studiat canto, însa viața a avut alte planuri cu mine. Am plecat în Germania în 1983.

Cum a apărut în viața ta locul în care ai clădit The Country Hotel?

A apărut în 1994, din dorința de a cumpăra o casă în România, unde îmi erau rădăcinile. Era în paragină atunci; m-am mutat în 2001, iar pregătirea lui pentru oaspeți a durat un an și jumătate. 
La doar câteva luni de existență, a apărut o recomandare foarte frumoasă în ghidul „The Lonely Planet”, fapt care a atras imediat, dar și în anii care au urmat, mulți vizitatori străini.

Ce a însemnat în acești ani The Country Hotel?

Pentru mine, un stil de viață, iar pentru oaspeții mei un spațiu de regăsire a liniștii interioare și de reconectare cu viața de altădată, în linii simple și autentice. Oaspeții mei se odihnesc în așternuturi din in cu broderii, mănâncă sănătos și consistent, se privesc și discută între ei și cu mine sau își ascultă vocea interioară, deoarece la The Country Hotel nu există televizor. Îmi doresc pentru oaspeții mei să ajungă la o formă de liniște de care s-au îndepărtat din cauza ritmului alert în care se tră-iește în prezent, iar prin ceea ce am creat aici știu că pot să ofer câteva zile de relaxare totală.
La tine se mănâncă dumne-zeiește! Cum ți-ai descoperit și dezvoltat pasiunea pentru gătit?
Eu cred că o mâncare se „întâmplă” o singură dată, nu ai cum să o repeți și gustul ei se schimbă în funcție de starea ta și de oamenii pentru care gătești. Am avut multă imaginație culinară, am im-provizat constant în bucătăria mea artizanală, dar, în esență, gătitul este pentru mine o formă de terapie. Iubesc să gătesc și, din acest motiv, am îngrijit cu devotament o grădină de legume, fructe și plante aromate, iar ele m-au răsplătit, mi-au răspuns tot cu iubire.

Ce poate fi mai plăcut decât să îți începi ziua cu un mic dejun care conține pâine de casă cu unt și dulceață?
Dulcețurile mele sunt foarte apreciate, mi-a plăcut să experimentez și am creat combinații surprinzătoare: pere cu mentă, prune cu vanilie, rubarbă cu lămâi și portocale, corcodușe și lămâiță, dovleac cu ghimbir, dar ne bucurăm și de clasicul magiun de prune sau dulceața de afine. Tot din pasiune pentru cele enumerate anterior, sunt cofondatoarea Asociației „Slow Food Țara Bârsei” și promovez mâncarea naturală, care se consumă în tihnă și cu lentoare. Sunt și coautoarea cărții „Bucătăria hoinară”, alături de fotograful Răzvan Voiculescu, album fotografic publicat în 2011.
Ce rol au avut mama și bunica în existența ta?
Covârșitor; de la ele am învățat tot ce știu despre gătit și cusut. Bunica era bucătăreasa satului, un fel de „chef” în comunitate; se ocupa de evenimente care depășeau uneori 500 de persoane! Cum să nu îmi placă să gătesc, când am crescut în preajma unui asemenea talent?! Mama era o gospodină desăvârșită, cu o eleganță instinctivă, o autodidactă. Am învățat de la ea toate regulile de bază dintr-o bucătărie și nu le-am uitat niciodată. Cred că de la ea am moștenit și darul improvizației culinare, avea secrete doar de ea știute, unele cu siguranță inventate, dar noi ne bucuram de gustul desăvârșit al mâncărurilor sale. Mama era o continuare și o îmbo-gățire a bunicii; de la ele știu multe, e ca și cum înveți să citești, nu mai ai cum să uiți.

 Într-o cameră a hanului a apărut un atelier de croitorie.

Cum se face că îți place?

Darul croitoriei îl moștenesc tot de la bunica, ea era și croitoreasa satului, îmi amintesc de minunata mașină de cusut Singer; bunica mea cosea straie pentru ciobani și oamenii din sat. Familia mea a deținut o mică fabrică de stofe și de preparare a lânii, iar eu am simțit nevoia ca în una dintre camerele spațioase de la The Country Hotel să înființez un atelier de croitorie. M A R C E L L A, atelierul meu, pregătește trusouri de botez, rochii pentru fetițe cu vârsta între 1-10 ani, dar și creații pentru doamne (rochii, mantouri).

Ce conțin cutiile-cadou 
M A R C E L L A?

Sub numele „Herbs of Transylvania” am prins în recipiente de sticlă aromele ierburilor locale: cimbru, melisă, salvie, busuioc, lavandă, chimen, măghiran, tarhon, dar și amestecurile de ceaiuri „Tea of Transylvania”. În cutii elegante și cu personalitate, numite „Dragoste și Tradiție”, am pus șervete din bumbac brodate, borcănele cu ceai, sticluțe cu mirodenii și săculeți cu plante aromatice. Le trimit oriunde în țară și în lumea largă!
facebook: thecountryhotel 
facebook: marcellahome



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *