Prima jurnalistă care a escaladat vârful Kilimanjaro

Foto: ProTV

A fost imaginea unor branduri celebre, a făcut interviuri și documentare, a moderat și prezentat festivaluri și evenimente. S-a dedicat unor proiecte umanitare. Este președinte fondator al Fundației „Prețuiește viața”, care are campanii pentru sănătate, educație și jurnalism de calitate. Cariera Andreei este dovada unui caracter puternic și a unui perfecționism care a făcut-o recunoscută ca profesionist în media. Orice-ar spune gurile rele, este o femeie admirabilă, fiindcă a găsit soluția pentru fi a mereu frumoasă, mereu pe val, inovând, căutând, descoperind. Dincolo de sticlă, are o viață obișnuită, se bucură de liniște, de lucruri mici și mai ales de fiica ei care crește frumos. Destinul ei are ceva din escaladarea vârfului Kilimanjaro, dar ea ne-a demonstrat întotdeauna că nu are vocație de Sisif, ci de învingător. 
Acum o putem vedea în fiecare luni, începând cu ora 20.00, la ProTV, în postura inedită de jurat în show-ul de televiziune „Uite cine dansează!”

Nutriția a devenit o problemă a secolului nostru. Cum îți echilibrezi alimentele, în condițiile în care profesia ta îți cere să arăți impecabil? 
Nu profesia are cerințe de la mine, ci chiar eu! Nu vreau să mă las condusă de viață, ci să o stăpânesc. Am pretenții de la mine și e normal, pentru că vreau să duc o viață de calitate, să trăiesc civilizat și să mă simt sănătoasă cât mai mult timp pentru a fi alături de cei dragi. Cheia, pentru mine, este moderația – în toate, nu doar în alimentație. Iubesc arta culinară și nu vreau să renunț definitiv la anumite lucruri, ci caut 
să combin ingredientele într-un mod potrivit, să evit legumele și fructele cu chimicale. De aceea am grijă de propria grădină, evit excesele și atunci când simt că am depășit puțin măsura echilibrez efectele prin mișcare.

Dacă vorbim de „tendințe”, ai încercat regimuri vegane? 
Nu permanent, dar, din timp în timp, aleg să fac detoxifiere, care îmi resetează foarte bine organismul, și atunci mă bazez exclusiv pe ceea ce-mi oferă plantele verzi și fructele, renunțând total la hrană solidă, la zahăr, carne, produse lactate. Totul, însă, doar sub supravegherea nutriționis-tu-lui, nu după rețete găsite pe internet sau prin vecini.

Fast-foodul alimentar – dar și cultural – e chiar nociv? Nu îl asimilezi cu distracția? 
De noi depinde ce alegeri facem în viață: ce privim, ce citim, ce fel de informații permitem să intre în viața noastră, ce anturaj avem, cu ce ne hrănim, în ce mediu trăim… Nu mă distrează deloc bârfa, scandalurile, violența, ridicolul, fie că ele vin din realitate, din presă sau de pe ecranul televizorului. Aleg să le ocolesc și să le elimin din viața mea.

Cum faci să armonizezi ce ești, ce mănânci, cu ceea ce simți? 
Odată ce înțeleg, cu argumente, rațiunea pentru care este bine să faci o alegere, nu mai am nicio problemă. Sunt o fire rațio-nală, însă, și trebuie să fiu convinsă, nu doar să mi se spună „nu ai voie asta”.

Asta se educă sau pur și simplu se moștenește? 
Totul se educă, dacă vrei.

Dintre toate preparatele pe care le-ai gustat, degustat și privit, care ți s-a părut spectaculos? 
Am primit ieri un tort cu bezele și fructe de pădure în fața căruia am capitulat, dar am mâncat doar o felie și azi am fost la sport.

Contează mult aspectul mesei? 
Contează curățenia – nu luxul – și bunul gust. Îmi place frumosul, inclusiv când e vorba de aranjarea mesei.

Spune-ne cum arată o masă pregătită pentru prieteni? 
Viu colorată, în culori împrumutate din natură.

Cât de importante sunt culorile în viața noastră? Dar în bucătărie? 
Culorile ne aduc vitalitate, ne împrumută din energia lor, ne inspiră. O lume alb-negru ar fi mult mai tristă.

Ai norme proprii pentru ceea ce se cheamă stil de viață? 
N-aș putea spune asta, n-am inventat eu roata, dar îmi place să citesc, să aflu și să aplic ce mi se potrivește în viața mea.

Cum e cu stilul bio? De la casă, haine până la alimentație? 
Noi nu ne permitem încă luxul de a respecta asta în totalitate. Însă cu siguranță, cel puțin în privința alimentației, noi am încercat să ne adaptăm cât mai mult posibil. Grădina noastră e o sursă de alimente sănătoase și am căutat și alte astfel de surse în mediul rural. Chiar dacă nu poți face totul perfect în această privință, pentru că trăim într-o lume poluată, în care e greu să mai găsești prospețimea din copilăria noastră, totuși asta nu e o scuză să nu faci tot ce poți pentru tine și pentru copiii tăi. Dacă viața ta se îmbunătățește fie și cu 50%, tot e un mare pas înainte pentru sănătatea ta.

Ce carte de bucate răsfoiești? Sau ce site-uri de cooking accesezi? 
Sanda Marin, moștenită de la mama, a rămas de bază. Dar îmi place să învăț în călătoriile mele în diverse colțuri de lume. De exemplu, asta vară, am urmat un curs de cooking în Italia.

Informațiile de acasă le mai utilizezi și acum în bucătărie? 
Da, bineînțeles. Bucătăria din Moldova e extraordinară și sfaturile mamei sau ale bunicii îmi sunt foarte utile și astăzi.

Primăvara vine cu bunătăți proaspete și verdețuri. Ce gătești în perioada de post?  
Salate, supe-cremă, spanac, iahnie de fasole, ciupercuțe, totul pe bază de legume și fructe.

În zilele tale obișnuite, ce alegi să mănânci? 
Mă bazez, în alimentație, 80% pe legume, verdețuri și fructe; carnea, peștele și fructele de mare însumează cam 20% din dietă.

Cât sport și câtă dietă te ajută să fii în formă, nu doar frumoasă? 
Ambele aspecte contează: dacă vrei să fii frumoasă și sănătoasă, nu poți evita nici mișcarea, nici dieta echilibrată.

După o zi cu excese mici sau mari, cum procedezi?
Mă întorc la regulile de bază, la mișcare și echilibru.

Ca să te pregătești pentru Paști, faci piața în mod special? 
Bineînțeles. Și sunt și ingrediente care vin din Moldova, de acasă.

Cum alegi carnea, verdețurile și legumele?  
Le știu de mic copil, căci cresc cu grija noastră, în grădina noastră. Iar carnea vine din surse verificate. De exemplu, ouăle și carnea de pui sau de curcan provin de la o fermă bio de lângă Câmpina, unde eu am o căsuță la țară.

Ai locuri speciale de unde îți faci aprovizionarea? 
Da, deja v-am povestit în parte, dar și la piață m-am învățat cu anumite persoane cărora le știu povestea și ale căror produse sunt bune mereu.

De Paști respecți tradițiile? 
Bineînțeles, Violeta iubește culorile, așa că ne place veselia oferită de ele.

Ai încercat vreodată să faci cozonaci sau pască? 
Da. Am învățat din copilărie, de când frământam aluatul sub supravegherea bunicii.
Am făcut pe atunci și o minunată tartă cu vișine, confundând zahărul pudră cu bicarbonatul. Arăta atât de bine, dar a fost imposibil de mâncat. Sunt întâmplări haioase, de care, iată, îmi amintesc cu zâmbetul pe buze. Făceam multe năstrușnicii alături de sora mea.

Ai o rețetă specială pentru friptura de miel? 
Nu, sincer, nu îmi place. Am fost impresionată în copilărie de o scenă a sacrificării unui animal care m-a afectat, de aceea prefer să evit.

Cum îți pregătești casa de sărbătoare?  
Sunt pasionată de designul de interior și atentă la detalii, pot spune chiar că e un defect al meu, pentru că uneori exagerez, dar îmi place să văd bucuria în ochii oaspeților mei. Iubesc frumosul.
E greu să stai în față unei mese pline și doar să guști anumite feluri de mâncare, iar pe altele să le eviți?
Nu, totul se educă. Mi-e de ajuns dacă gust și îmi fac pofta, cum se zice. Nu trebuie să mănânc tot cozonacul, îmi ajunge o felie.

Cum îți petreci de obicei vacanța de Paști? 
În familie, acasă, cu cei dragi. Sau în casa noastră de la țară, unde avem livadă, flori, verdeață, unde aleargă copiii…

Câtă poezie și încărcătură spirituală au sărbătorile pentru sufletul tău? 
Au amintiri cât pentru o viață. Pline de poezie. Iubesc sărbătorile, ele mă fac, o dată în plus, să prețuiesc viața.

Interviu de Ivana Iancu



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *