Bucătăria, din perspective mexicane și spaniole

_DSF3104 (640x425)-1

Mihaela Tatu s-a întors de curând din Spania, unde a făcut un pelerinaj pe Camino. Anul acesta a călătorit mult și a încercat să înțeleagă oameni, locuri sau, mai mult, să se înțeleagă pe ea însăși.
Din călătoria sa anterioară, din Mexic , ne-a adus câteva ceva despre gusturi picante și o rețetă pe care chiar o prepară acasă. Ce și-a mai adus de acolo Mihaela? Lucruri comune și lucruri speciale: magneți pentru  frigider, pentru prieteni, eșarfe colorate potrivite pentru  vară, un  obiect din ceramica tradițională care are un desen caracteristic, obiecte din piatră semiprețioasă și niște articole vestimentare populare.
Și l-a mai adus cu ea pe Fredi, un caracol. Este de fapt o carcasa mare de melc pe care indienii și urmașii lor o folosește ca instrument de suflat.

Mihaela a descoperit acolo că, nu degeaba se spune: „Bucătăria mexicană este celebră pentru mâncărurile ei condimentate «de-ți țiuie urechile»”:
În partea de nord a Mexicului, aflată la granița cu Statele Unite, am auzit de la gurmanzi că mâncarea are influențe spaniole ca și toată cultura, și este firesc. Poporul mexican a luat naștere după venirea conquistadorilor, deci ocupația spaniolă și-a lăsat amprenta în cultura mexicană.
Eu vă voi vorbi despre partea de sud a Mexicului, respectiv Peninsula Yucatan si Riviera Maya. Aici bucătăria are puternice influențe mayașe. Toată cultura gastronomică mayașă și-a păstrat aici mai puternic savoarea.
Mâncarea este condimentată, dar mai ai și sosurile alături. Deci ai posibilitatea să alegi. Guacamole, pasta de avocado, este una dintre mâncărurile cele mai răspândite. Noi, românii, glumeam și spuneam că atunci când ne vom întoarce în țară, vom intra „în sevraj” din lipsă de guacamole. Am consumat mult, dat fiind calitățile de puternic antioxidant al acestui fruct și conținutul în proteine. Chesadilla, un fel de clătite cu carne, brânză și ouă foarte gustoase, a fost unul dintre felurile mele preferate de mâncare. Dar, fără carne. Doar cu brânză mi se parea că sunt delicioase. Apoi, erau foarte bune un fel de lasagna cu legume. Dar surprinzator, cea mai populară mâncare este Mondongo. Adica ciorba de burtă. Preparatele din pește și fructe de mare sunt la ele acasă, ca în orice țară cu deschidere la mare. Și, bineînțeles fructele.
     Dar, rețeta pe care o gătesc se numește Sikil Pac, un aperitiv mayaș foarte, foarte gustos.
Iată ingredientele: 250 g semințe de bostan (dovleac) decojite și prăjite, 3 lămâi verzi (lime), 1 ceapă mică, 1 roșie, 1 legătură de coriandru, ½ kg „chile habanero”, adică ardei iute.
Zdrobiți semințele prăjite de dovleac până obțineți o pastă fină. Tăiați roșia, ceapa și ardeiul iute în cubulețe. Apoi, tăiați coriandrul mărunt. Amestecați toate ingredientele într-un bol de ceramică sau de sticlă, după care adăugați zeama celor 3 lime-uri. Puneți sare, după gust, și lăsați compoziția să se „așeze” cam 15 minute. Se consumă la temperatura camerei.

Aș vrea să vă povestesc câte ceva și despre călătoria mea în Spania. Destul de cunoscută nouă, românilor, bucătăria spaniolă este gustoasă și consistentă. Tortilla de patatas era felul cel mai des întâlnit în baruri. Adică ouă cu cartofi într-o formă de tort. Și mai era empanada, un fel de plăcintă cu ton sau cu brânză, foarte, foarte  gustoasă. Ce să mai spun de bocadillos, niște sandvichuri uriașe, cu tot felul de ingrediente. Apoi supele, de linte, supa galiciana sau cele cu cu zarzavat sau de pește cu octopus (o caracatiță mai mică), mâncare specifică zonei A Corunia-Finisterre, o bunătate , ce să zic?
În drumul lung de 800 de km pe care l-am făcut pe jos, au fost mai mult decât binevenite supele calde, mai ales în prima parte a drumului, când a fost chiar frig. Salate, paste în viziune spaniolă, cu sosuri cu spanac și mult pește. La masă: multă apă și, mai ales, paharul cu vin de la cină. Puteai să mai mănânci friptură de porc sau vită, cu cartofi, dar eu nu mai mănânc carne. Am gustat totuși un chorizo, un cârnat foarte condimentat și gustos. Recunosc că nu mi-a picat bine.
Spaniolii au fructe bune, mâncare ieftină și gustoasă. Nu poți cunoaște o cultură fără a gusta câte ceva din specificul zonei.
Gastronomia este o parte esențială care definește un popor și istoria sa.
Mi-a plăcut să descopăr lumea și din această perspectivă.

Articol realizat de Ivana Iancu, publicat în Cărticica 7-2012



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *