Celiachia – intoleranța la gluten

O brioșă caldă, apetisantă, abia scoasă din cuptor sau o pâină pufoasă încă aburindă… alimente care nu par să dăuneze sănătății… Și totuși, există printre noi persoane care nu se pot bucura de gustul acestor bunătăți, deoarece ele conțin ingrediente ce le sunt interzise. Afecțiunea care îi împiedică să le consume poartă numele de celiachie sau intoleranță la gluten.

Istoricul bolii
Boala a fost descoperită cu mult timp în urmă, în sec. I d.Hr., când medicul latin Celso a introdus termenul „celiac“, prin care denumea o afecțiune diareică. În anul 250 d.Hr., un cunoscut medic al Antichității, Areto din Cappadocia, a descris, într-o enciclopedie a vremii sale, simptomele acestei afecțiuni intestinale pe care o considera greu de vindecat. El susținea că numele bolii provine din cuvântul grecesc „koiliakos“. 
În anul 1856, Francis Adams a tradus acest termen în engleză, iar în 1888 Samuel Gee a descris pe larg simptomele celiachiei, precizând că unica modalitate de tratament este dieta adecvată, cu cât mai puține alimente care să conțină grâu. Abia la jumătatea sec. al XX-la, a devenit clar faptul că această boală se manifestă numai după ingerarea proteinelor din cereale (grâu, orz, secară), care dăunează mucoasei intestinale. 
Unele teorii sugerează că boala celiacă a început să se manifeste la oameni când aceștia au trecut de la alimentația bazată pe carne și fructe uscate, la dieta bazată pe grăsimi și un conținut proteic ridicat, cum este cel al grâului. 
Celiachia se manifestă când bolnavii consumă grâu sub diverse forme, ovăz, orz, kamut (grâu oriental) și triticale. Astăzi se știe că boala celiacă este o intoleranță la gluten sau, mai bine spus, la componentele sale proteice numite gliadine.
Făina de grâu, de exemplu, conține între 10-15% gluten. În anumite cereale precum grâul, secara, orzul, ovăzul și triticale se găsește componenta toxică numită gliadină, în timp ce în glutenul din porumb, gliadina este înlocuită de o proteină care nu este toxică pentru bolnavul celiac.
Pastele, pâinea, biscuiții, pizza conțin acest tip de proteine, care cauzează un răspuns imunitar anormal, la nivelul intestinului, determinat de incapacitatea de a le digera și absorbi.
Mici cantități de gluten se află și în unele medicamente. 
Răspunsul imunitar determină o inflamație cronică, afectează țesuturile intestinului subțire și duce la dispariția vilozităților intestinale, care au rol în absorbția nutrienților. Altfel spus, un bolnav celiac suferă de malnutriție, organismul său neputând absorbi substanțele nutritive. Dat fiind modul în care se dezvoltă boala, celiachia este considerată o afecțiune autoimună, care, dacă nu este tratată corespunzător, poate avea importante consecințe, uneori chiar ireversibile.

Cauze și complicații
Când există o intoleranță, organismul reacționează la introducerea alergenului producând anticorpi, ca și cum ar fi atacat din exterior. Alergenul afectează mucoasă intestinală, reducând capacitatea de absorbție a intestinului. 
Celiachia este o boală genetică, însă în timpul vieții există factori care favorizează apariția ei, cum ar fi perioada sarcinii, intervențiile chirurgicale, infecțiile virale sau perioadele de stres acut. Conform cercetărilor, un factor care împiedică apariția bolii este alăptatul la sân, care are un rol protector. 
Alți factori de risc se referă la tipul de alimentație și la cantitatea de gluten din dietă.  
Dacă nu este tratată corespunzător, celiachia poate duce la apariția altor bolii, precum limfomul, adenocarninomul (forme de cancer intestinal), osteoporoză (generată de absorbția deficitară a calciului), avort și malformații congenitale (mai ales că în timpul sarcinii aportul de substanțe nutritive este crucial pentru sănătatea fătului), deficiențe de creștere, mai ales dacă boala apare în copilărie; convulsii și atacuri de epilepsie, din cauza depunerilor de calciu care se formează în creier, având la bază o carență de acid folic.
Bolnavii de celiachie sunt predispuși să dezvolte și boli autoimune precum: dermatite herpetiforme, tiroidă autoimună, lupus eritematos, diabet de tipul I, afecțiuni ale ficatului, boli vasculare, artrită reumatoidă.

Simptome
Siptomele celiachiei sunt diverse, în funcție de vârsta la care se manifestă boala. 
În unele cazuri, simptomele nu caracterizează sistemul digestiv, ci iau alte forme, cum este, de exemplu, iritabilitatea, în cazul copiilor. 
Printre cele mai frecvente simptome se numără durerile abdominale recurente, diareea cronică, pierderea în greutate, scaune deschise la culoare, dureri de oase, anemie, gaze intestinale, crampe musculare, oboseală, schimbări în comportament, creștere întârziată, ulcerații dureroase ale gurii, iritații ale pielii (dermatită herpetiformă), insensibilitate la nivelul membrelor, dereglări ale menstruației, stricarea smalțului și colorarea în galben a dinților. Dintre acestea, anemia, scăderea în greutate și întârzierea în creștere sunt rezultatul absorbției insuficiente de nutrienți, așadar forme de malnutriției.

Diagnostic

Diagnosticul bazat pe simptome este dificil în cazul celiachiei, deoarece simptomele sunt asemănătoare celor din alte boli ale intestinului, dar unor forme de oboseală cronică sau depresie. În plus, într-un număr redus de cazuri, boala nu dezvoltă simptome evidente, dar atacă în interior țesuturile intestinului.
Diagnosticul precis al bolii se pune pe baza analizelor de sânge, care arată prezența anticorpilor specifici: AGA, IgA, IgG, ARA, EmA, TGA. Dacă este pozitiv, examenul de sânge este confirmat prin biopsie intestinală, care relevă atrofia vilozităților intestinale.
Odată diagnosticul stabilit, simptomele se diminuează dacă se introduce dieta fără gluten. 
În cazul în care boala se manifestă în familie, din cauza faptului că se transmite pe cale genetică, este indicat să se efectueze analiza anticorpilor la toate rudele de gradul.


Tratament
În cazul celiachiei, singurul tratament este dieta adecvată, lipsită de gluten, care permite reducerea sau chiar dispariția simptomelor și chiar vindecarea țesuturilor intestinale afectate. Recuperarea depinde de mai mulți factori: vârsta la care a fost diagnosticată boala, gradul de afectare al intestinului, consumul de medicamente care pot favoriza boala.
Conform specialiștilor, dacă regimul este respectat și boala este abia la debut, intestinul poate începe să funcționeze normal în 3-6 luni, iar dacă boala este mai veche, perioada de recuperare se extinde până la 2 ani.

Dieta fără gluten

Să urmezi o dietă fără gluten implică un efort al voinței, dar și o reeducare a gustului, pentru că bolnavul este nevoit să elimine toate alimentele care conțin cereale (grâu, orz, ovăz), derivatele lor (de exemplu malțul) și preparatele în compoziția cărora intră acestea: tarte, paste, produse de panificație, pizza etc. Carnea, laptele, lactatele, ouăle, legumele, orezul, porumbul nu conțin gluten, deci pot fi consumate fără probleme.
Cea mai mare dificultate pentru o persoană celiacă este faptul că regimul trebuie organizat pe baza informațiilor detaliate despre ingredientele unui produs cumpărat din magazin sau consumat la restaurant. În plus, glutenul poate fi ascuns în alimente sau preparate, chiar și în unele medicamente, având rol de aditiv, conservant sau aromă. Așadar, bolnavul trebuie să ceară informații suplimentare ori de câte ori dorește să cumpere sau să consume un anumit produs. 


Pilula contra celiachiei
Există cercetări în desfășurare, efectuate la Universitatea din Maryland, care urmăresc ca, pe baza experimentelor, să pună în circulație, în următorii ani, o pastilă împotriva celiachiei. Luată înaintea mesei, aceasta ar permite blocarea efectului toxic al glutenului, urmând ca pacienții să se poată hrăni în mod normal.

Un articol de Daniela Sibaev



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *