Crăciunul în jurul lumii

_bradut pentru articolIMG_2330_

 

Brad împodobit, presepe, magi, reni, cadouri, colinde, festin… simboluri ale unei sărbători grandioase, cu o însemnătate sfântă pentru întreaga lume creștină: Nașterea Domnului, celebrată de occidentali pe 25 decembrie, începând cu sec. al IV-lea în timpul Imperiului Roman, iar de creștinătatea orientală pe 6 ianuarie. În tradiția populară, sărbătoarea este legată de încheierea unui ciclu și începerea unuia nou, având origini precreștine, ca de altfel toate sărbătorile din solstițiul de iarnă. Înaintea Crăciunului creștin, la această dată era sărbătoarea Focului și Soarelui. 

În Franţa, copiii îşi aranjează cizmuliţele, pentru ca Iisus copilul să treacă în noaptea de 24 şi să lase în ele darurile. Tot El va împodobi bradul cu fructe şi dulciuri. Există tradiţia de a aprinde o creangă de lemn pentru a-L încălzi pe Copilul Iisus ce rătăceşte în noaptea rece. Celebre în Franţa sunt şi presepele de Provence, compuse din statuete din lut, îmbrăcate în costume realizate manual, acestea purtând denumirea de Santos.
În Polonia, ajunul Crăciunului este numit Sărbătoarea Stelei şi, conform tradiţiei, până nu răsare pe cer prima stea, cina nu trebuie începută. Familiile sărbătoresc Crăciunul printr-o masă cu 12 feluri de mâncare, lăsând întotdeauna un loc la masă pentru un oaspete neaşteptat. În multe case, chiar şi în zilele noastre, se pun în colţurile casei mănunchiuri de fire de grâu, în memoria staulului în care s-a născut Pruncul Iisus.
Ocrotitoarea Spaniei este Fecioara Maria. Sărbătorile de iarnă încep pe 8 Decembrie, odată cu sărbătoarea Imaculatei Concepții. În fiecare an, aceasta este sărbătorită în fața Catedralei Gotice din Sevilia, printr-o ceremonie numită Dansul celor șase, care, în mod ciudat, este un dans ritualic la care participă zece băieți îmbrăcați în costume tradiționale.
În presepele din Spania, pe lângă statuetele clasice, apare Tio, un brăduţ din care, dacă îl zgâlţâi, cad dulciuri, şi Caganer, un simbol care aduce noroc.
Ajunul Crăciunului este numit Nochebuena (Noapte Bună) și reprezintă un prilej pentru ca membrii familiei să se strângă laolaltă și să petreacă în jurul scenelor înfățișând Nașterea Domnului, aflate în apropierea fiecărei case. Cu această ocazie se servesc tradiționalele bomboane cu migdale (turron).
Pe 28 Decembrie este sărbătoarea Sfinților Inocenți. Tinerii de la sate sau orașe aprind focuri în aer liber, iar unul dintre ei joacă rolul primarului și le ordonă locuitorilor orașului să ducă la îndeplinire acte civice, cum ar fi măturarea străzilor.
În Spania, Crăciunul se sărbătoreşte până pe 28 decembrie, ziua în care sosesc magii. Călare sau în care, aceştia străbat oraşul, împărţind prăjituri sau caramele. Ca și în alte țări europene, copiii din Spania primesc daruri de sărbătoarea Epifaniei. Magii sunt venerați în Spania. Se crede că ei călătoresc prin toată țara în drumul lor spre Betleem, an de an, la această dată. Copiii își așază cizmulițele la geam și le umplu cu paie, morcovi sau orz, pentru a hrăni caii Înțelepților. Favoritul lor este Balthazar, care umblă călare pe un măgar și se crede că el lasă darurile.

În Germania, sărbătorirea Crăciunului începe devreme, odată cu Sfântul Martin, pe 11 noiembrie. Pentru această zi se fac felinare, pe care copiii obişnuiesc să le ducă în procesiune sau le depun în cimitire, ca să lumineze drumul Sfântului.
Înainte cu 4 săptămâni de sosirea pe lume a Mântuitorului, copiii au în camerele lor calendare cu câte 24 de ferestre. În fiecare zi deschid câte o fereastră şi promit să facă o faptă bună în timpul zilei, fiind răsplătiți cu o mică ciocolată.

Pe 6 decembrie soseşte Sfântul Nicolae, care aduce nenumărate dulciuri, în special ciocolată sau prăjituri aromate, unele cu denumiri specifice: Lebkuchen sau Christollen.
În noaptea de 24 soseşte Iisus Copilul sau Moş Crăciun, aducând mult aşteptatele daruri. Casele sunt împodobite cu ghirlande şi lumânări, masa este îmbelşugată, nelipsit fiind vinul condimentat.
La Rothenburg, există un muzeu dedicat Crăciunului, care este deschis tot timpul anului.

_IMG_7852_În Anglia, bradul de Crăciun tronează printre celelalte decoraţiuni, iar la Londra există tradiţia de a împodobi, în aer liber, un brad foarte înalt, folosind luminiţe, panglici şi ghirlande. În noaptea de 24, Moş Crăciun aduce daruri copiilor, lasând un sac mare sub brad. În semn de mulţumire, copiii lasă sub masa din bucătărie un pahar cu lapte şi o bucată de prăjitură pentru Moş, iar pentru ren un morcov. În dimineaţa următoare desfac cadourile şi petrec împreună cu cei dragi, într-o atmosferă fastuoasă, completată de bunătăţi tipice gastronomiei englezeşti, nelipsită fiind budinca: Christmas Pudding.
În timpul petrecerilor, se folosesc adeseori focuri de artificii şi petarde.


În Finlanda, în afară de clasicul brad de Crăciun, în exteriorul casei se face un mic pom pentru păsări. Este vorba de fapt de un mănunchi de spice de grâu legat de un par şi împodobit cu diverse tipuri de seminţe, pentru ca micile vieţuitoare zburătoare să se bucure şi ele de marea sărbătoare. Nemţii îşi îndreaptă şi ei gândurile bune spre păsări, presărând pe acoperişurile caselor grâu.
În Grecia, Sf. Nicolae este foarte important, fiind considerat patronul marinarilor. Conform tradiţiei greceşti, hainele lui sunt udate cu apă sărată, din barbă îi curg picături de apă de mare, iar faţa îi este acoperită cu broboane de transpiraţie, deoarece s-a luptat din răsputeri cu valurile, pentru a ajunge la ţărm. Navele greceşti nu părăsesc niciodată portul fără a avea la bord o icoană cu Sf. Nicolae.
Crăciunul este a doua mare sărbătoare în Grecia, după Paşte. În ajunul Crăciunului, copiii din sate merg din casă în casă pentru a colinda. Colindele poartă denumirea de kalanda, adeseori cântecele fiind acompaniate de mici tobe din argilă sau triunghiuri din metal. Colindătorii sunt recompensaţi cu dulciuri şi fructe uscate. După 40 de zile de post, festinul de Crăciun este aşteptat cu mare nerăbdare atât de copii, cât şi de adulţi. Porcii sunt sacrificaţi, iar de pe mese nu lipsesc pâinea lui Iisus (christopsomo). Se face schimb de cadouri, iar între 25 decembrie şi 1 ianuarie se duc daruri celor săraci. Se mănâncă smochine uscate, dulciuri, nuci şi Chrisopsomo, o pâine tradiţională.
Pomul de Crăciun nu este o tradiţie în Grecia. În aproape fiecare casă, simbolul anotimpului este un bol din lemn, în care se pune o cruce realizată din busuioc. O dată pe zi, un membru al familiei, de regulă mama, scufundă busuiocul în apă sfinţită şi stropeşte în fiecare cameră, cu scopul de a alunga spiriduşii sau spiritele rele (Killantzaroi) din casă. Se crede că aceştia apar doar în cele 12 zile dintre Crăciun şi Epifanie (6 ianuarie), vin de undeva din centrul pământului şi intră în casele oamenilor prin hornuri.
Schimbul de cadouri se face pe 1 Ianuarie, de Sf. Vasile, când are loc şi „reînnoirea apelor”, toate cănile din casă fiind golite de apă, pentru a fi umplute ulterior cu „apa Sf. Vasile”, ceremonia fiind închinată Naiadelor (nimfe ale apelor dulci).

_santa_lucia_2_Acum o mie de ani, în Suedia, regele Canute a declarat că sărbătoarea Crăciunului va dura o lună, de pe 13 Decembrie (Sf. Lucia) până pe 13 Ianuarie (Ziua Sf. Canute). Nimeni nu știe sigur cum de Lucia, o sfântă de origine siciliană din sec. al IV-lea, a ajuns să fie venerată în Suedia. Se consideră că povestea ei datează din vremea persecuției creștine, când aceasta ducea mâncare creștinilor ascunși în tunele întunecoase sub pământ, luminându-și drumul cu o coroană de lumânări. Se presupune că Lucia a fost arestată sau martirizată.
Pe 13 Decembrie, fiica cea mai mare a fiecărei familii se îmbracă într-o rochie albă cu o centură roșie și poartă în mâini o coroniță verde cu șapte lumânări aprinse. Ea servește cu brioșe și cafea pe fiecare membru al familiei din încăpere. Numeroase școli, firme și comunități sponsorizează procesiunea Luciei, în care se cântă colinde și fiecare îi mulțumește Reginei Luminii pentru că aduce speranță în timpul celei mai întunecate perioade din an.

În ajunul Crăciunului, un pitic care simbolizează Crăciunul (tomte) iese din casa lui prin podea sau prin hambar, purtând un sac în spate, și duce daruri tuturor.
Bethleem, micuțul oraș unde se presupune că s-a născut Iisus, este considerat și sediul Bisericii native, care strălucește de fiecare Crăciun datorită steagurilor și decorațiunilor. 
În ajunul Crăciunului, locuitorii și vizitatorii au prilejul de a asista la procesiunea dramatică desfășurată anual, cu mare solemnitate. Câțiva oameni călare, printre care și polițiști, conduc parada. Ei sunt urmați de un bărbat călare purtând o cruce, de preot și de înalți oficiali. În interiorul bisericii se așază o statuie veche, înfățișându-l pe pruncul Iisus. Vizitatorii coboară în grotă pe niște scări șerpuitore, până la locul unde s-a născut Iisus, marcat printr-o stea argintie.
Casele creștine din Bethleem au desenată pe ușă o cruce, iar în interior se află o iesle realizată manual. În centrul orașului, se înalță o stea, simbol al marii sărbători.

Un articol de Sonia Stanciu



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *