Cum postesc credincioşii de alte religii?

Indiferent de religia ai cărei adepţi sunt, aproape toţi cei care postesc se supun unui exerciţiu de voinţă şi, în perioada postului, îşi doresc o purificare trupească, sufletească şi o comuniune mai strânsă cu divinitatea. Motivaţia pentru care fiecare confesiune religioasă posteşte vine din tradiţie, din scrierile sfinte şi se bazează pe conştiinţa şi dorinţa fiecărui membru al grupării. 
 
Pentru adepţii iudaismului, a posti înseamnă a se priva atât de hrană, cât şi de apă. Unii consideră că, dat fiind contactul cu apa, şi spălatul pe dinţi sau ingerarea de medicamente sunt interzise în două cele mai importante zile de post, Yom Kippur şi Tisha B’Av. 
În Ziua Ispăşirii, Yom Kippur, iudeii îşi cer iertarea păcatelor, prin rugăciune şi post. Nu poartă haine elegante sau de piele, nu se împodobesc sau parfumează, nu întreţin relaţii intime, nu duşmănesc şi nu gândesc nimic din ceea ce le-ar putea întina spiritul. Mulţi dintre ei poartă haine albe, simbol al nevinovăţiei. Prin rugăciuni, ei cer să fie eliberați de povara păcatelor. 
În cea de-a doua cea mai importantă zi de post, Tisha B’Av, celebrează tristele evenimente de acum aproape 2000 de ani, când romanii au distrus templul din Ierusalim. 
Alte patru sărbători de pe parcursul anului impun zile de post. Ori de câte ori asupra lor se abate o calamitate, iudeii se unesc în rugăciune, aceasta fiind însoţită de post. Lunea şi joia sunt considerate zilele cel mai potrivite pentru post. De asemenea, este o tradiţie ca mireasa şi mirele să postească înaintea zilei de nuntă.
 
Așa cum bine se știe, musulmanii postesc sever în timpul Ramadanului, acest post fiind unul dintre cei cinci stâlpi ai Islamului. Iată care sunt cei cinci stâlpi, adică cele cinci obligații fundamentale ale credincioșilor musulmani:
-mărturisirea de credință;
-rugăciunea;
-pelerinajul la Mecca;
-postul din Ramadan;
-dania rituală (2,5% din valoarea veniturilor).
Ramadanul este a noua lună din calendarul islamic și celebrează perioada în care profetul Mohamed a primit revelația coranică. În această perioadă, musulmanii postesc din zori până la apusul soarelui, își abandonează plăcerile trupești și se apropie de Allah. 
Regulile acestui post sunt:
-abstinența de la mâncare, orice tip de băutură, fumat, relații sexuale și mânie;
-îndepărtarea minciunii și falsului în vorbă și faptă; 
-fiecare musulman trebuie să stea departe de mânie, ceartă, vorbire indecentă, să-și controleze impulsurile și gândurile necurate, să se comporte cât mai frumos, scoțând la iveală tot ce e mai bun în caracterul fiecăruia.
Ramadanul este perioada în care, mai mult ca oricând, fraternitatea și solidaritatea își fac loc printre musulmani, fiind obligați să postească deopotrivă săracii și bogații. În post, fiecare experimentează compasiunea, generozitatea, mila, răbdarea, controlul mâniei, își îmbunătățește comportamentul și atitudinea față de cei din jur, dobândind bune obiceiuri. 
Dacă în ceea ce privește Ramadanul nu este nimic de tăgăduit, religia islamică recomandă și alte zile de post: lunea și joia fiecărei săptămâni, zilele de 13, 14 și 15 ale fiecărei luni și cele șase zile ale lunii de după Ramadan.       
Câteva categorii de credincioși sunt excluse de la post, și anume: cei aflați în călătorii zilnice, de durate mari, bolnavii, cei aflați în convalescență după operații sau boli îndelungate, bătrânii slăbiți, femeile însărcinate sau care alăptează, copiii până la vârsta pubertății. 
 
La budiști, a posti este un exercițiu ascetic, pe care fiecare credincios îl face în concordanță cu disciplina sa interioară, mulți dintre ei fiind de acord cu următoarea regulă: mănâncă o singură dată pe zi, reducând cantitatea de mâncare ingerată. Diversitatea modurilor în care postesc cei cu convingeri budiste diferă mult, dat fiind că există numeroase diviziuni budiste.
O legendă spune că însuși Buddha, încercând să postească, mânca zilnic un singur bob de grâu și o singură sămânță de susan. Și astfel, a slăbit atât de mult încât nu mai avea puterea să mediteze. Apoi, întâlnindu-se cu un tânăr păstor, acesta i-a oferit un castron de lapte cu cereal, recăpătându-și puterile. După această întâmplare și-a dat seama că nu postul sever îl va ajuta la meditație, ci că trebuie să se alimenteze cu moderație. Datorită convingerilor lor privitoare la non-violență, mulți dintre budiști sunt vegetarieni sau consumă cu moderație produse de origine animală. Tradițional, dar nu neapărat obligatoriu este să postească atunci urmează să fie lună plină sau lună nouă, de cel puțin șase ori pe lună sau mai des. Copiii postesc arareori. Prin tradiție, budiștii chinezi și vietnamezi evită să folosească în perioada postului anumite legume iuți: usturoiul, ceapa albă sau roșie, prazul și arpagicul. Nu există o interdicție privind consumul de lactate, aceasta fiind o opțiune personală, dar cu siguranță sunt interzise ouăle. A se abține de la mâncărurile savuroase, care îți produc plăceri gustative, este primul pas spre post. 
O categorie aparte o reprezintă călugării budiști, care postesc în colectiv, supravegheați și într-o disciplină perfectă. Ei consideră că, purificându-și trupurile, și mintea li se va limpezi, putând astfel să vadă mai clar adevărul din scripturi. Postul lor începe cu pâine uscată, timp de trei zile, perioadă în care își pregătesc stomacul pentru zilele care urmează. Continuă pentru încă 15 zile cu mici cantități de apă zilnic. Foarte important este ca, la sfârșitul postului, să se readapteze treptat la alimentația normală, începând cu porții mici de cereale, timp de trei zile. Dacă acest post se constată a fi benefic pentru meditație, pentru asceză, următoarea perioadă poate fi mărită la 36 de zile. De-a lungul anilor, unii călugări își măresc perioadele de post chiar la 72 de zile. În perioada postului, călugării budiști evită călătoriile și alte activități, concentrându-se asupra meditației. În încercările lor de a se apropia de adevăr, de a se autocunoaște și a se înțelege, se știe, unii călugări budiști se retrag în peșteri, unde meditează fără să consume hrană. Ei consideră că spiritul le va fi cu atât mai puternic cu cât vor posti mai mult. Experiența fiecăruia de asociere a postului cu asceza este unică, postul fiind necesar ca să le aducă mai multă înțelepciune și stăpânirea poftelor, dorințelor. 
 
Cu totul diferit este postul pe care îl țin hindușii. În funcție de credința fiecărui grup și de obiceiurile zonei, adepții hinduismului postesc în moduri foarte diverse. Postul în timpul festivalurilor religioase este unanim acceptat, de cele mai multe ori fiind impusă numai abstinența de la carne, nu și de la fructe, legume și lapte. 
Pe durata unei luni calendaristice, hindușii își aleg zilele de post în funcție de fazele astrului nopții. Unii postesc când este lună plină, alții când e lună nouă sau în cea de-a unsprezecea zi de la faza de lună plină. Severitatea postului depinde de voința fiecăruia. De exemplu, pentru fazele de lună nouă, se pot ține următoarele tipuri de post:
-fără apă și mâncare;
-cu apă, dar fără mâncare;
-numai cu apă și câteva fructe;
-apă și masa de prânz, care exclude, însă, cereale și legume. 
Hindușii nu numai că exclud produsele de origine animală, dar se feresc să le și atingă în zilele de post, singura excepție fiind laptele. 
Tot în mod diferit dedică și zilele de post zeităților în care cred. De exemplu, lunea o dedică zeului Shiva, vinerea sau sâmbăta o dedică zeului Vishnu. În nordul Indiei se obișnuiește să se postească joia. Credincioșii își încep ziua de post prin a citi sau asculta pasaje din scrierile sfinte. Ei se îmbracă în haine de culoare galbenă și consumă alimente galbene. Legat de culoarea galbenă a fructelor, este ziua în care femeile udă bananierii.
 
Adepții jainismului postesc, de asemenea, în diferite moduri: fără apă și mâncare sau fără mâncare, dar cu permisiunea de a bea apă fiartă, din zorii unei zile până în zorii următoarei zile. Principalul scop al postului jainiștilor este de a se ține departe de pasiunile și plăcerile trupești, dar și de orice formă de violență. Postul este însoțit de rugăciuni și meditație. 
 
Creștinii, și ei divizați în multe ramuri, își argumentează diferit postul, unii bazându-se numai pe interpretarea paragrafelor din Noul Testament, iar alții și pe paragrafe din Vechiul Testament. În esență, toți creștinii sunt de a acord că postul înseamnă a se priva de plăcerile trupești. Chiar dacă Paștele are o dată diferită pentru diversele biserici creștine, postul de 40 de zile dinaintea acestei sărbători este ținut de aproape toți credincioșii: ortodocși, catolici, romano-catolici, greco-catolici, anglicani etc. O durată variabilă în funcție de biserică o are postul Crăciunului, și acesta sărbătorit la date diferite. Toți creștinii postesc cu două săptămâni înaintea Adormirii Maicii Domnului. Exceptați de la regulile postului sunt cei foarte tineri, respectiv copiii, infirmii și bătrâni bolnavi, cărora postul le poate pune în pericol sănătatea, femeile însărcinate sau care alăptează. Prin predicile pe care le țin în perioada postului, toți preoții sau predicatorii din bisericile creștine oferă pilda comportamentului lui Hristos, îndemnând la o atitudine binevoitoare, altruistă, la bunătate și compasiune față de semeni, la credință și pioșenie. 
 
Indiferent de convingerile lor religioase și de rigorile impuse, toți credincioșii din lume încearcă o apropiere de divinitate, uitând de poftele trupești și focalizându-și atenția asupra spiritului.  
 
Un articol de Sonia Stanciu
 


2 comments

  1. foarte vag. crestinii sunt de mai multe rituri. Roamo-Catolicii postesc intr-un fel, Ortodocsii intr-un fele….
    mai mult decat vag

    1. Nu fiti asa de aspru cu noi, era doar o trecere in revista! Am crezut de cuviinta sa punem accent pe cei care sunt mai departe de noi si ca religie, si din punct de vedere geografic. Dar vom tine cont de opinia dumneavoastra si vom aprofunda acest subiect, al postului la crestini. Va multumim! Numai bine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *