Curmalele, savoare și terapie

_MG_8731 - TIFETATA
Curmalele se cultivă de mai bine de 4000 de ani în regiunea Mesopotamiei, între Tibru și Eufrat, unde curmalul era considerat arbore sacru. Abia în Evul Mediu au început să se răspândească, arabii fiind cei care le-au adus în zonele calde din sud-estul Peninsulei Iberice, iar prin intermediul conchistadorilor spanioli au ajuns în America.
Curmalul, considerat prima plantă cultivată de umanitate, începe să rodească abia în al optulea an de viață, ajungând la maturitate abia la 30 de ani. Încă din Antichitate, se credea că înmulțirea se poate realiza apropiind florile plantei feminine de inflorescențele plantei masculine.

Energie și sănătate

Curmala este formată din pulpă cărnoasă și foarte dulce, în proporție de 66% glucoză și zahăr, care închide în mijloc un sâmbure lemnos. Se numără printre fructele cele mai bogate în minerale, furnizând potasiu, sodiu, fier, magneziu, fosfor, calciu, precum și cupru, seleniu, zinc și mangan. Dintre vitamine, în cantități mari se găsesc B-urile, mai ales B1, B2 și B6, dar și vitamina A. Din fructe se obține miere, iar prin fermentarea curmalelor, băuturi alcoolice, de exemplu arrak-ul.
Un medic arab din Antichitate atribuia curmalelor proprietatea de a-i face mai sprinteni și mai puternici pe nomazi, care se hrăneau cu aceste fructe în timpul traversării deșertului.
Consumul de curmale este indicat în cazuri în care organismul are nevoie de energie imediată, de exemplu după practicarea unui sport, în timpul creșterii, în perioada sarcinii sau în cazuri de efort fizic sau psihic intens. Este benefic și în cazul carențelor de minerale și vitamine, dar și în anemii, datorită prezenței vitaminelor A și B. Curmala fucționează ca un scut contra radicalilor liberi și îmbătrânirii celulelor, prevenind apariția tumorilor mai ales prin conținutul de magneziu. Este de ajutor de asemenea în cazuri de oboseală și slăbiciune fizică, în boli ale aparatului urinal, combate decalcifierea osoasă și inflamațiile aparatului respirator.
Conform tradiției, curmalele pot avea un efect terapeutic în cazul inflamațiilor căilor respiratorii, facilitând expectorația: se fierb 100 g în ½ litru de lapte și se adaugă 1 lingură cu miere.

O plantă simbolică
Curmalul este o plantă plină de semnificații simbolice: pentru egipteni simboliza fertilitatea, iar pentru greci triumful, norocul și prosperitatea.
Pentru latini simboliza onoarea și victoria, deoarece planta nu se apleacă nici măcar sub greutatea fructelor sale, încercând dimpotrivă să se înalte tot mai sus.
În tradiția creștină, frunzele curmalului erau un simbol al păcii, amintind de intrarea lui Iisus în Ierusalim. Romanii obișnuiau să dăruiască o ramură de curmal celor mai buni actori și gladiatori.

Un articol de Daniela Șibaev, publicat în Cărticica nr. 2/2010



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *