Datorită hormonilor tiroidieni secretați, tiroida asigură buna funcționare a organismului

Interviu cu dr. Daniela Goldstein

Medic primar endocrinolog
Doctor în științe medicale
CMI Dr. Goldstein Daniela
Spitalul Prof. Dr. Theodor Burghele
Șos. Panduri, nr. 20, sector 5, București
Tel: 021/410.69.10; int. 230
Str. Brașov, nr. 19, bl. OD5, sc. D, et. 2, ap. 120, sector 6, București
Tel: 021/413.67.32

Care este rolul tiroidei în organism? Care sunt principalele efecte ale hormonilor tiroidieni?
Glanda tiroidă este un organ impar, situat pe fața anterioară și laterală a gâtului, în dreptul primelor inele traheale.
Rolul glandei tiroide în organism este sinteza, stocarea și eliberarea în circulație a hormonilor tiroidieni sau iodotironinelor, dar și sinteza unui hormon numit calcitonină.
Iodotironinele (T3 și T4) au rol important în creșterea, dezvoltarea comportamentului psihosocial și existența biologică a individului.
Calcitonina are rol important în metabolismul osos al calciului.

2. Care sunt afecțiunile provocate de funcționarea necorespunzătoare a acestei glande?
Un organ atât de important, care are rol în toate metabolismele organismului, poate fi afectat atât funcțional, cât și structural. În afecțiunile tiroidiene, funcția tiroidiană poate fi crescută (hipertiroidism) sau scăzută (hipotiroidism), dar există și afecțiuni tiroidiene cu funcție tiroidiană păstrată (normal/eutiroidism).
Volumul tiroidian în bolile tiroidiene poate fi normal, crescut (creșterea de volum a tiroidei se numește gușă) sau chiar scăzut (atrofie tiroidiană).

3. Care sunt cauzele care determină apariția acestor boli?
Cauzele bolilor tiroidiene pot fi diverse: cauze genetice/congenitale; deficit sau exces de aport iodat; unele substanțe chimice (medicamente, poluanți), organisme microbiologice (bacterii, paraziți intestinali), compuși alimentari; anticorpi antițesut tiroidian etc.

4. De ce substanțe existente în alimentație are nevoie tiroida pentru a funcționa normal?
Pentru a funcționa normal, tiroida are nevoie de un aport alimentar normal de iod (150 mg/zi), dar și de unele oligoelemente (zinc, seleniu), care contribuie, alături de iod, la sinteza hormonilor tiroidieni.

5. Există alimente care inhibă producerea de hormoni tiroidieni?
Unele alimente conțin substanțe așa-numite “gușogene”, care inhibă sinteza hormonilor tiroidieni, prin blocarea captării iodului din sânge în celulele tiroidiene. Alimente gușogene sunt: guliile, varza, varza de Bruxelles, brocolli, muștarul, soia, arahidele, alunele, meiul. Efectul gușogen al acestor alimente poate fi inactivat prin fierberea alimentelor care pot fi supuse tratamentului termic.

6. Ce tulburări induce în organism sau în funcționarea celorlalte glande endocrine îmbolnăvirea tiroidei?
Prin hormonii tiroidieni pe care îi secretă, glanda tiroidă asigură buna funcționare a tuturor aparatelor și sistemelor organismului. De aceea, îmbolnăvirea tiroidei poate afecta: sistemul nervos, aparatul cardiovascular, aparatul digestiv, tonusul psihic, tonusul muscular, calitatea tegumentelor, calitatea firului de păr, sistemul osos, funcționarea normală a altor glande endocrine, mai ales a gonadelor feminine (ovare) sau masculine (testicule).

7. Cum știm dacă suferim de o afecțiune a glandei tiroide? Care sunt semnele, simptomele?
În cazul funcției tiroidiene excesive (hipertiroidism), pacientul se prezintă din următoarele motive: scădere ponderală importantă, apărută rapid în condițiile în care pacientul are apetit prezent, uneori chiar crescut, transpirații, palpitații, nervozitate, insomnie, labilitate emoțională (plâns sau râs din senin), tremur în extremități, scaune mai frecvente (4-5/zi), dar nu diareice, pacientul nu suportă căldura, preferă să fie mai rece afară, tulburări de concentrare și memorie (reține informațiile aparent ușor, dar uită repede), părul de pe cap este fragil, se poate rupe ușor, la femei apar tulburări menstruale.
În cazul funcției tiroidiene scăzute (hipotiroidism), pacientul se prezintă pentru tendința de îngrășare, prin prezența edemelor, mai ales faciale, dar și în extremități (este o creștere în greutate falsă, prin infiltrarea țesutului subcutanat), de asemenea prin lentoare (somnolență, se mișcă cu dificultate), reacționează cu întârziere la comenzi, tendința la constipație, suportă greu frigul, are tegumentele uscate, chiar se pot descuama pe anumite zone, mai ales la coate și genunchi, părul de pe cap este mai aspru, se rupe ușor, unghiile devin casante.
Există și situații în care funcția tiroidiană este normală, însă pacientul sesizează creșterea de volum a glandei tiroide (gușa), care poate fi de la mici dimensiuni, până la dimensiuni foarte mari (gigantă), poate fi gușă difuză sau nodularizată. Atunci când volumul gușii este mare, pacientul poate avea disconfort la nivelul regiunii cervicale anterioare, cât și tulburări la înghițit.

8. Dacă bănuim o astfel de afecțiune, cui trebuie să ne adresăm?
În cazul în care pacientul bănuiește că are o afecțiune tiroidiană, trebuie să se adreseze medicului de familie, care îl va trimite către medicul specialist endocrinolog.

9. Pe baza căror analize și investigații se pune diagnosticul în cazul acestor afecțiuni?
Medicul specialist endocrinolog va efectua un examen clinic amănunțit, apoi va indica un set de investigații: efectuarea dozării hormonilor tiroidieni din sânge (cei mai importanți fiind FT4 și TSH), efectuarea unei ecografii tiroidiene (care arată structura tiroidiană și volumul tiroidian); uneori poate fi necesară efectuarea unei scintigrafii tiroidiene, dacă sunt suspiciuni în privința unui nodul tiroidian care capteză iodul (așa-zisul “nodul cald”). În cazul în care aspectul ecografic sugerează existența unei tiroidite autoimune, se pot efectua din sânge anticorpi antitiroidieni, iar dacă ecografia și tabloul clinic sugerează o tiroidită subacută (virală) se indică și efectuarea unui VSH din sângele periferic. Dacă ecografia tiroidiană indică prezența nodulilor tiroidieni, se poate indica puncția bioptică cu ac subțire, pentru precizarea naturii nodulilor tiroidieni (maligni sau benigni).

10. În ce constă tratamentul?
În cazul funcției tiroidiene crescute, se indică tratament antitiroidian (medicamente care blochează sinteza sau eliberarea hormonilor tiroidieni), la care se pot adăuga medicamente sedative și betablocante (pentru a diminua tahicardia). În cazul funcției tiroidiene scăzute, se indică tratament de substituție tiroidiană cu hormoni tiroidieni, în doze crescute lent, pentru a nu apărea reacții adverse ale tratamentului, mai ales la nivelul cordului (dureri precordiale, palpitații).
În cazul gușii cu funcție tiroidiană normală, se poate administra tratament supresiv cu hormoni tiroidieni, pentru scăderea volumului gușii și stagnarea evoluției nodulilor tiroidieni, sub control ecografic periodic și al valorii TSH-ului.
În cazul tiroidei subacute, se administrează tratament antiinflamator steroidian sau nesteroidian.

11. În ce măsură se poate apela și la un tratament naturist?
Tratamentele naturiste nu au efect în afecțiunile tiroidiene. Din experiența pe care eu o am până în prezent, optarea pentru o astfel de terapie aparține pacientului, însă probele obiective (ecografia și dozările hormonale) pe care le putem efectua în timpul unei astfel de terapii m-au făcut să afirm că aceste tratamente sunt de fapt ineficiente.

12. Ce complicații pot apărea dacă tratamentul nu este urmat corect sau chiar deloc?
Complicațiile hipertiroidismului netratat sunt mai ales asupra inimii. În cazul persoanelor peste 50 de ani, inima este mai sensibilă la acțiunea hormonilor tiroidieni în exces și poate apărea o fibrilație arterială, uneori ireversibilă. O altă complicație a hipertiroidismului (în cadrul bolii Graves-Basedow) este apariția exoftalmiei (proemiența globilor oculari), o complicație care poate fi foarte severă, chiar cu afectarea vederii. Hipertiroidismul netratat poate determina și apariția osteoporozei (scăderea masei osoase și creșterea fragilității osoase).
În cazul hipertiroidismului netratat, poate apărea cardiomiopatia mixedematoasă, pericardita mixedematoasă, uneori chiar coma mixedematoasă, mai ales prin expunerea la frig.
În cazul gușilor polinodulare sau uninodulare netratate și nesupravegheate periodic, poate apărea fenomenul de malignizare (cancerizare) a nodulilor.

13. Ce principii trebuie să urmeze dieta unui bolnav de hipertiroidie/hipotiroidie?
Dieta unui pacient cu hipertiroidie poate fi o dietă echilibrată, alimentele interzise fiind cele care conțin mult iod: fructe de mare, sare iodată. Pacienții hipertiroidieni tratați vor avea un metabolism normalizat, de aceea vor avea tendința să se îngrașe în cursul tratamentului, tendință care poate fi diminuată printr-un regim hipocaloric, hipoglucidic, hipolipidic.
Pacientul hipotiroidian poate avea un regim alimentar echilibrat, dar hipocaloric, din cauza tendinței lui la îngrășare, produsă de existența edemelor și de un metabolism încetinit.
Pacientul cu gușă trebuie să evite alimentele gușogene în stare crudă, neprelucrate termic: varză, gulie, broccoli.

14. Un bolnav de hipotiroidie este, în general, supraponderal?
Un bolnav cu hipotiroidie este în general un bolnav cu un ușor exces ponderal, cauzat de prezența edemelor.

15. Este recomandat să țină o dietă sau are influență asupra funcționării tiroidei?
Din momentul administrării tratamentului de substituție cu hormoni tiroidieni, retenția hidroelectrolitică din țesutul subcutanat dispare și greutatea pacientului revine la normal, fără a fi necesară neapărat o dietă. Însă, deși majoritatea pacienților grași consideră că au “o glandă” care îi îngrașă, creșterea în greutate datorată hipotiroidismului este de obicei ușoară, 4-5 kg peste greutatea anterioară instalării bolii. Dacă pacientul are însă peste 10-20% față de greutatea ideală pentru vârstă, înălțime și sex, trebuie administrată și o dietă hipocalorică, hipoglucidică și hipolipidică.

Interviu realizat de Daniela Șibaev, publicat în Cărticica nr. 29/2007



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *