Fisticul, aurul verde

_MG_8718

Originile fisticului se pierd în negura timpurilor, în Asia Mică, zona delimitată de Siria, Palestina și Turkmenistan. În timpul domniei reginei din Saba, fisticul era un aliment rezervat familiei regale și elitelor. Este amintit și în Biblie episodul în care Iacob a trimis în semn de omagiu pentru faraon diverse fructe, printre care și fistic. Asirienii, grecii și perșii îl recunoșteau drept medicament natural. Cultivarea fisticului s-a extins în Asia occidentală, unde a fost descoperit de Alexandru cel Mare, în sec. III î. Ch., apoi a fost adus la Roma și în Spania, în sec. I și mult mai târziu în China, Rusia caucaziană și Statele Unite.

Iranul, producător mondial

Cel mai mare producător de fistic este Iranul, a cărui producție anuală de peste 200000 de tone acoperă 54% din întreaga producție mondială, Europa occidentală fiind pincipala piață de desfacere.
Fisticului nu îi priesc primăverile cu temperaturi scăzute, în schimb tolerează foarte bine seceta. Se culege în septembrie, de regulă manual, într-o manieră asemănătoare culesului de măsline.
După cules, fisticul trebuie curățat de coji și pus la uscat la soare, pentru câteva zile.
Fisticul se consumă în stare naturală sau sărat, cu pieliță sau fără, dar și sub formă de pastă de fistic obținută pe cale industrială și utilizată în cofetărie sau la prepararea înghețatei, foarte apreciată pentru gustul ei inedit.
Un aliment sățios și sănătos
Având o valoare energetică mare, fisticul este recomandat în alimentația copiilor și sportivilor, fiind totodată o sursă optimă de substanțe nutritive precum proteine, vitamine și săruri minerale, indispensabile pentru sănătatea organismului. Datorită conținutului scăzut de grăsimi saturate, reprezintă o gustare ideală pentru o dietă sănătoasă și poate contribui la reducerea colesterolului. Beneficiile provin din conținutul de potasiu, fosfor, calciu și aminoacizi esențiali. Ca toate fructele uscate uleioase, fisticul are multe calorii, aproximativ 600/100 g, dar poate fi consumat și în dietele hipocalorice, deoarece au un grad de sațietate ridicat.
Ca și în cazul altor alimente specifice zonei mediteraneene, precum portocalele, migdalele, vinul, uleiul de măsline, studiile din ultimele decenii au demonstrat că fisticul are proprietăți cosmetice, datorate prezenței biofenolilor, care îi conferă valențe antioxidante. Așadar fisticul este capabil să lupte împotriva radicalilor liberi, care pot contribui la apariția bolilor cardiovasculare și neurodegenerative și la alterarea stării de sănătate. Prezența substanțelor cu activitate fitoestrogenică în fistic, precum și în alimente pe bază de soia, atribuie consumului acestora un important rol în prevenirea anumitor boli cauzate de variațiile hormonale, de exemplu simptomele supărătoare ale menopauzei.
Resveratrolul, un antioxidant prezent în fistic și în vinul roșu, previne grave afecțiuni tumorale, iar un studiu recent demonstrează importanța consumului de fistic pentru controlarea nivelului lipidic, aceste fructe uscate determinând diminuarea colesterolului rău și creșterea nivelului de colesterolul bun din sânge.

Un articol de Daniela Sibaev, publicat în Cărticica nr. 2/2010



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *