Gastrita apare din cauza stilului de viață nesănătos

Este gastrita o afecţiune frecventă? Ce investigaţii conduc la acest diagnostic?
Desigur, gastrita este astăzi o afecţiune destul de frecventă a aparatului digestiv, dat fiind stilul de viaţă nesănătos pe care mulţi dintre noi îl avem. Dacă ne referim la termenul de gastrită, observaţi, desigur, că termenul se încheie cu sufixul „ită“, specific inflamaţiilor, aşadar este vorba despre o inflamaţie a mucoasei stomacului. Câteva dintre afecţiunile stomacului sunt etichetate greşit cu sufixul „ită“, deşi nu este vorba despre inflamaţii.
Deşi simptomele sunt aparent asemănătoare, nu orice durere de stomac, balonare sau disconfort epigastric înseamnă gastrită. De multe ori, este vorba doar de o dispepsie.
A pune diagnosticul de gastrită nu e chiar la îndemâna oricui. După o experienţă îndelungată, un examen clinic complet, constând în atenta examinare fizică şi o anamneză făcută aşa cum am învăţat în facultate, mergând pe determinarea cauzei, un medic poate pune diagnosticul în proporţie de 85%; pentru siguranţă, este necesară o examinare complexă, incluzând ecografii, endoscopii, examene de laborator. Cu ocazia endoscopiei, se constată dacă mucoasa este congestionată, cu mici pete roşii, imagine care susţine diagnosticul de gastrită.
De multe ori, se abuzează de acest termen pentru definirea altor afecţiuni. Se pune diagnosticul de gastrită, se administrează pacientului tot tratamentul aferent, se recomandă urmarea unui regim alimentar, dar simptomele sunt asemănătoare şi se datorează doar unor greşeli în alimentaţie.

Care sunt greşelile care pot duce la apariţia gastritei?
Este vorba despre greşeli aparţinând stilului de alimentaţie şi de viaţă:

  • -pacienţii nu mănâncă atunci când trebuie;
  • -beau cafeaua prea dulce sau pe nemâncate;
  • -fumează pe stomacul gol;
  • -mănâncă în timp ce privesc la televizor sau citesc ziarul;
  • -consumă băuturi acidulate;
  • -nu mestecă destul de bine mâncarea, astfel încât ea nu se impregnează cu amilazele salivare, pentru ca, prin predigestia la nivelul cavităţii bucale, să uşureze digestia gastrică;
  • -mănâncă fie prea rece, fie prea fierbinte;
  • -ingerează medicamente antiinflamatoare sau analgezice fără prescripţia medicului;
  • -consumă alimentele într-o ordine necorespunzătoare.

De exemplu, dacă ingerează o îngheţată rece imediat după masă, se produce staza. Acelaşi lucru se întâmplă şi dacă va consuma un preparat cu maioneză la sfârşitul mesei. Staza înseamnă că alimentele rămân în stomac mai mult timp decât durează, în mod obişnuit, digestia gastrică, făcând posibilă apariţia proceselor de fermentaţie. Din procesele de fermentaţie apar gaze, prin urmare eructaţii, balonări, durere. La o evaluare superficială, aceste simptome pot fi interpretate ca aparţinând gastritei, dar de fapt ele se datorează faptului că am mâncat când, ce şi cum nu trebuie.
Dacă nu am descoperit cauza şi nu am înlăturat-o, tratamentul nu duce la o vindecare definitivă. De cele mai multe ori, în gastrită este vorba despre obiceiuri alimentare proaste, despre un stil de viaţă nesănătos, pentru o vindecare completă acestea trebuind să fie schimbate total.

Ce legătură există între stres şi apariţia gastritei?
Stresul este, pe de-o parte, un factor vasoconstrictor, contibuind la diminuarea circulaţia sângelui la nivelul sistemului digestiv, dar totodată duce la creşterea cantităţii de acid clorhidric şi de pepsină, micşorând bariera protectoare de mucus. Astfel, mucoasa stomacului se erodează.

Ce complicaţii pot da gastritele netratate?
Clasificarea gastritelor cronice este complexă, deoarece stomacul este prima poartă de prelucrare a alimentelor în tubul digestiv. De aceea, structura peretelui gastric este complexă, sunt celule specializate care trebuie să îndeplinească extrem de multe funcţii. De aici vine şi complexitatea afecţiunilor.
Durata de evoluţie a simptomelor gastritei acute este de 14-21 de zile, după acest interval se autolimitează; pacientul observă care sunt alimentele care-i fac rău şi le exclude singur din alimentaţie.
Gastritele netratate se pot croniciza, pot duce la ulcer, la perforaţii, la hemoragii, în special dacă e vorba despre gastritele postmedicamentoase, ce iau naştere mai ales în urma administrării de antiinflamatoare (de tipul ibuprofenului, diclofenacului etc.) şi de corticosteroizi.
Gastritele hipertrofice şi atrofice sunt periculoase. Vasoconstricţia poate să apară în urma îndelungatei administrări (6-8 săptămâni) a medicamentelor incluse în categoria blocanţilor de pompă protonică (din categoria aceasta făcând parte Omez, Omeran, Omeprazol). Acest tip de medicamente realizează o legătură fixă cu receptorii celulelor. În timp, pacientul rămâne fără acid clorhidric, se ajunge la gastrita aclorhidrică, la atrofierea mucoasei gastrice. În gastritele atrofice, mucoasa stomacului, atrofiată, nu mai lucrează normal, adică nu mai produce acid clorhidric. În acest caz, pasul următor este metaplazia de mucoasă intestinală, adică înlocuirea celulelor din mucoasa stomacului cu celule din mucoasa intestinală. Metaplazia este o stare precanceroasă, sunt celule cu aspect anormal, care se pot înmulţi anarhic. Numai 50% dintre cazurile de cancer gastric sunt legate de prezenţa bacteriei Helicobacter pylori, restul au alte cauze.

În tratamentele pe care le prescrieţi includeţi şi fitoterapia?
Indiferent pentru ce boală, o schemă de tratament trebuie să cuprindă:

  • -tratamentul medicamentos;
  • -regimul alimentar, acesta incluzând lista de alimente permise şi modul de preparare (fiert, copt, crud, nu iute, nu piperat);
  • -regimul de viaţă (4-5 mese pe zi);
  • -ceaiuri permise.

Nu există o felie de medicină internă, un medic internist trebuie să privească organismul ca pe un întreg, să coreleze tratamentul pentru toate afecţiunile pacientului.
Necazul cu fitoterapia este următorul: ca şi medicamentele, plantele au substanţe active care nu sunt altceva decât compuşi chimici. Anumite plante conţin substanţe toxice şi se utilizează cu oarecare limite, nu se folosesc în combinaţie cu anumite medicamente şi nu pot fi asociate cu alte plante. De aceea, consider că anamneza trebuie să cuprindă și întrebarea: „Ce ceaiuri obișnuiți să beți?“, urmând ca medicul să specifice pacientului ce tipuri de ceai, ce amestecuri și în ce doze trebuie administrată o infuzie, în timpul tratamentului.
Fitoterapia a evoluat pe măsură ce s-au făcut cercetări asupra plantelor. În anul 2009, am publicat Bazele fitoterapiei şi Mic tratat de fitomedicină, acesta în două volume, cu CD-uri ataşate, pentru ca publicul larg să cunoască şi înfăţişarea plantelor ale căror beneficii le-am descris. Cărţile pe care le-am scris împreună cu colaboratorii mei sunt rodul a peste 28 de ani de activitate şi cercetare. Din necunoaştere, medicii neagă posibilitatea de folosire a plantelor ca terapie complementară, însă mulţi dintre medici au început să-şi reconsidere poziţia faţă de fitoterapie. Pentru formarea medicilor în acest sens, este necesar să li se pună la dispoziţie o bază mai largă de cunoaştere. În disperare de cauză, pacienţii apelează la tot felul de remedii fără avizul unor medici. Nu este bine deoarece se poate ajunge la acele combinaţii periculoase care pot da naştere uneori chiar la accidente fatale. În cartea mea, Bazele fitoterapiei, există o anexă-tabel în care am specificat dacă au sau nu avizul comisiei europene. Iar dacă primul ciclu de cărţi se referă la fitoterapie, al doilea ciclu va cuprinde sfaturi. Cheia longevităţii este prima din acest al doilea ciclu.

Ce măsuri de profilaxie ar trebui să ne luăm ca să evităm îmbolnăvirea?
Dacă ar trebui să rezum, aş spune că regula e simplă: să respectăm o igienă de alimentaţie.

  • -să mâncăm la un interval de 3 – 3 ½ ore, în cantităţi moderate;
  • -să mestecăm de 30 de ori o îmbucătură;
  • -să nu ne culcăm cu stomacul plin, avem nevoie de o siestă, dar în acea perioadă nu trebuie să stăm în poziţie orizontală;
  • -să nu combinăm alimente care să ne producă staza;
  • -să nu mâncăm gândindu-ne aiurea;
  • -să nu consumăm alimente afumate, prăjite, care ne aduc în organism toxine;
  • -să mâncăm cât mai multe alimente cu potenţial alcalin, cum ar fi legumele;
  • -să consumăm mai puţine alimente prelucrate termic;

Avem pe piaţă tot felul de soluţii tehnice care ne permit să gătim sănătos, fără să folosim temperaturi înalte. Putem fierbe la abur în loc să fierbem în oala sub presiune. O salată de morcov crud, cu ţelină rasă, stropite cu puţină zeamă de lămâie şi ulei de măsline este de preferat unui aliment prelucrat termic. Bine ar fi să ne întoarcem la o hrană cât mai naturală. Interviu gastro_MG_8326_
Să evităm alimente care nu ne priesc!
Fiecare îşi dă seama ce aliment îi face rău. De exemplu, dacă unora le fac rău ardeii, nu mai mănâncă ardei. Trebuie să învăţăm să ne cunoaştem singuri organismul, să evităm ce ne face rău.
-să nu folosim medicamente care nu ne-au fost recomandate;
-să nu consumăm alimentele fierbinţi, căci sunt iritante;
-să ne informăm corect asupra compoziție și provenienței alimentelor, pentru a „încasa“ cât mai puţine toxine din ceea ce mâncăm;
-să nu neglijăm gândirea pozitivă şi starea noastră sufletească;
Degeaba îi dau un tratament unui pacient dacă e mereu îngândurat, lăsându-se doborât de necazuri. Gândurile noastre, mintea noastră au puteri spectaculoase, ajutându-ne la vindecare!

Interviu cu Dr. Mihai Alin Scarlat, medic primar boli interne, Doctor în ştiinţe medicale, competenţe în endoscopie digestivă, ecografie generală şi termografie
Cabinet medical particular, Ploieşti

Interviu publicat în Cărticica practică nr. 65 (3)/2011 -Diete și rețete



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *