Gianina în bucătărie? Oups! Nu cred că veți avea surprize!

De formație finanțist, ea a ales jocul de-a televiziunea și de ani buni ne înveselește ecranele cu aparițiile ei pline de culoare. Mai nou ne înveselește și undele radio, pe Gold FM. Cântă, scrie, aleargă și își păstrează modul simplu, frumos de a percepe lumea și viața.
Cât despre bucătăreală, poftiți de aflați cât e de pricepută!

Câte mese iei împreună cu colegii de la radio?
Masa de la prima oră din radio Gold FM o luăm haotic, fiecare cu ce a apucat de-acasă, din supermarket sau din vecini, banane, prăjituri, gem, cereale, fructe, răbdări prăjite, nu prea stăm laolaltă, pândim orele când se dau știrile ca să facem un refill. După ora 10, altfel stă treaba. Facem ședința pentru ziua următoare și pe la 12-13 mergem uneori să luăm un prânz în toată regula. Dacă punem la cale campanii, facem sedințe foto, înregistrăm jingle-uri și voci, atunci mâncăm în redacție, apelând la formula iute ca vântul: pizza sau catering verificat în prealabil măcar de unul dintre noi. Dar preferatele mele sunt zilele deosebite, când invitații noștri vin să ia micul dejun cu noi, aduc o cafea, o cutie de lapte, o conservă, ecleruri, chiar produsele pe care unii dintre ei le comercializează. Așa s-a întâmplat cu Valeputna, French Revolution, Starbucks, care au unit bunătățile lor cu ale noastre, așa încât am zis împreuna Gold Morning și Gold Breakfast!

Dacă ai face o emisiune de bucătăreala, ce ai alege?

Aș face o emisiune a nepriceputului, care trebuie să se hrănească și el, sărăcuțul, deopotrivă cu cunoscătorii. Pentru a putea vorbi de stângăcie în bucătărie, trebuie să știi să improvizezi, să-ți vină idei năstrușnice de potolit foamea, să fii grăbit și neatent la echilibrul felurilor introduse cu nonșalanță în stomac. Eu aș ști să fac o astfel de emisiune! Mă pricep de minune la nepricepere!
Ce mănânci înainte sau după ce alergi?
Aici mai aplec urechea la sfatul fetelor de la Centrul Salus, unde fac sport de câteva ori pe săptămână. Ele mă sfătuiesc ce să mănânc în funcție de efort.  Chiar îmi propun variante de preparate desfășurate pe zile; dacă nu uit să le urmez sfaturile, e chiar simplu să-mi compun niște mese onorabile, posibil chiar cu gust.

Cum e bucătăria ta?
Foarte practică, mai ales că nu există ca atare, ci este înglobată în restul casei. E o zonă unde se poate distinge un aragaz străvechi, dar foarte bun; toate ustensilele sunt agățate și în jur e cam atâta spațiu cât să-ți permită sa stai pe acolo maximum 15 minute.  Dar totul e colorat și vesel și am obiecte care par una și-s de fapt alta: un bec de cauciuc care picură detergentul de vase în chiuvetă, am un omuleț gras de plastic care conține zahăr, am personaje de desene animate care strănută sarea și piperul și tot așa… Fiecare cu povestea sa. Prepararea hranei n-are haz dacă durează mai mult decât înghițirea ei. Desigur, mai sunt și momente când gătești cu prietenii și vrei să dureze la nesfârșit procesul gătitului. N-are a face în cât timp se consumă rezultatul, poate să și rămână pe masă, momentele de comuniune au sare și piper!

Există momente când îți dorești să gătești mâncăruri tradiționale românești?
Doritul nu costă, nu mă deranjează, așa că în permanență visez la sarmale, ardei umpluți și supa de pui cu pătură ca la bunica mea, care gătea dumnezeiește, într-un sat din Ardeal, Sălaj County. De sărbători iar mă apucă doritul. Odată chiar am făcut cozonac. Turtit, dar rumenit românește. Și plăcintă dobrogeană. Și prăjitură cu vișine. Mai mult prăjiturile mă determină să transform doritul în ceva palpabil.

Ai o „filozofie” proprie despre a mânca, mâncare? 
Să mănânci variat. Cât îți cere organismul. Așa zicea bunicul, care se bizuia totuși pe o atitudine onestă a organismului său. Astăzi stomacul nostru s-a emancipat, ne cere chiar dacă nu-i trebuie.

Atunci când aștepți prietenii la masă faci aranjamente speciale?
Prietenii mi-i cunosc bine, știu ce au voie și ce le place, mă străduiesc să fie bunătăți pe masă, nu neapărat aranjamente, prefer surprize care să-l lase pe comesean cu gura căscată. În felul ăsta mestecă mai lent și se satură mai repede. E bine și pentru stomac, doar toți nutriționiștii ne spun să mestecăm încet, de 20 de ori sau așa ceva. Am găsit și eu un fel optim de a mulțumi meseanul.

Ai un ritm de viață care te cam solicită. Pentru a rezista și a fi în formă, ți-ai creat un regim de viață, masă, somn, mișcare…? 
Am ceva de genul ăsta, dar am adăugat și un pic de haos, cică face bine la inedit. Adică fac și sport, dau și telefoane, mă trezesc dimineața și-mi promit că dorm, nu se întâmplă, masa uneori se sare, dar alteori vine prea din abundență, mă bazez prea mult pe recuperări. Și tai din somn. Dar de mâine… voi fi mult mai disciplinată. De mâine.

Vara te limitezi la legume și fructe sau gătești la foc?

Instinctiv fac asta. Nu-mi propun, dar vara nu prea intră mâncăruri grele în ghiozdanul numit stomac. Legumele și fructele îmi plac la nebunie. Pot să trăiesc mulțumită zile în șir cu pepeni sau morcovi cu țelină.

Ce alegi la restaurant?  

De multe ori chestii sigure. Ce am mai mâncat. Trebuie să am mare încredere în chef sau manager ca sa fiu convinsă să gust altceva. E drept că m-am păcălit o dată, într-o călătorie cu papucii prin deșert, în Africa. Am ales Spaghete Roma fiindcă știam exact ce conțin și cum se fac. Și am primit total altceva. De rușine am mâncat și, la un moment dat, neregăsind gustul știut, m-am oprit și am întrebat ce conțin pastele acelea. Mi s-a răspuns senin: „Sunt paste cu larve afumate”, moment în care mi s-a făcut o poză și s-a râs mult pe seama mea. Bleah!

Faci piața singură? Știi să alegi alimentele eco?

Mă descurc binișor să fac piața. Nu caut neapărat eticheta eco, știu că poate fi uneori o gogoriță. Merg cu gândul spre grădina bunicii. Mă bazez mult pe miros și gust. Cer să-mi dea să gust. Mi se dă credit. Cine este convins, mă convinge. Și dacă e autentic, m-a cumpărat el pe mine. Am pretenția că depistez actorii. Dar uneori pot fi pusă pe picior greșit dacă-s distrată, cu alte gânduri în cap.
Ai avut „o educație” transmisă de la mama, în materie de bucătărie și bucătăreală?
Mama mă solicita destul de rar, draga de ea insista pe „Du-te să-nveți!”, dar mă foiam pe lângă ea mai ales când prepara prăjituri. Băteam albușul, țineam de ligheanul cu aluat de cozonac… dar mai des mergeam să învăț, așa că am trăit mereu cu impresia că-s o bucătăreasă lamentabilă. Apoi m-am reabilitat, am observat că poate fi de-ajuns să respecți rețeta și să fii generos. Iese mâncare bună.

Folosești linguri de lemn, ceaune sau străchini?
Numai așa aș mânca! Dacă se poate și cu opinci în picioare. Țărancă.
A mânca înseamnă pentru tine…A-mi aminti.

Interviu de Ivana Iancu



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *