Încondeierea ouălor, artă și tradiție

Din cele mai vechi timpuri, ouăle au fost considerate un simbol al primăverii, sugerând renașterea naturii, dar și a omului, precum și Învierea lui Iisus.
Alături de pictura pe sticlă și de olărit, încondeierea ouălor este o ramură aparte a artei populare românești, temele și motivele, regulile de compoziție și cromatismul asigurând unitatea și varietatea acestora.

Culori și simboluri

Popoarele din sud-estul Europei vopsesc ouă roșii, culoarea sângelui lui Hristos, pe când în occident se folosesc nuanțe vii, care simbolizează trezirea naturii la viață.
Încondeierea ouălor de Paști se poate realiza prin simpla colorare sau prin scriere cu ceară de albine, topită și înnegrită cu cărbune. În trecut, până la descoperirea coloranților chimici, culorile se obțineau prin fierberea anumitor părți ale plantelor folosite și pentru vopsirea lânei: pentru roșu – coaja de ceapă roșie, frunza de bujor, coaja și frunzele de măr dulce; pentru verde – frunze de nuc, coaja de arin, menta, frunzele de mesteacăn sau secara de primăvară, coaja și mugurii de măr pădureț, floarea-soarelui; maro și negru  – coaja verde sau frunze de nuc, coaja și fructe de arin; galben – flori de ceapă, coajă de mălin, de lemn pădureț sau de lemnul-câinelui, coaja de măr sau flori galbene; albastru – flori de viorele. Culorile vii în care sunt vopsite ouăle sugerează primăvara și lumina soarelui. În schimb, culoarea roșie este simbolul sângelui lui Iisus.

Roșu – simbolizează sângele, soarele, forța, focul, dragostea și bucuria de viață.
Negru – absolutism, statornicie, eternitate.
Galben – lumină, tinerețe, fericire, recoltă, ospitalitate.
Verde – reînnoirea naturii, prospețime, rodnicie, speranță.
Albastru – cer, sănătate, vitalitate, calm, liniște, libertate, pace.
Violet – stăpânire de sine, răbdare, încredere în dreptate, mister, bogăție.
Tehnica încondeiatului

Ouăle folosite trebuie să aibă coaja de culoarea albă, suprafața netedă și să fie proaspete. Există două posibilități de pregătire a oului pentru încondeiere: fierberea anterioară pentru cele care urmează a fi consumate sau golirea, pentru ouăle ornamentale.
Încondeierea se începe cu împărțirea câmpurilor ornamentale, prin trasarea unor linii cu ceară neagră. Oul este introdus apoi în culoarea pregătită dinainte. Dacă dorim să avem ouă policrome, ele trebuie cufundate succesiv, în culori din ce în ce mai închise. La finalul operațiunii, oul se usucă prin apropierea de o sursă de căldură, se șterge cu o cârpă, apoi se unge cu ulei, pentru a-i conferi strălucire.

Motive

_MG_1741---tifetMotivele sunt numeroase, variate, diferențiindu-se și în funcție de zona geografică, dar și de imaginația încondeietorului. Un lucru este cert: ornamentația oului transmite o multitudine de sentimente: bucurie, încântare, uimire sau smerenie.

Motive geometrice: linia dreaptă verticală pentru viață, linia dreaptă orizontală pentru moarte, 
linia dublă dreaptă pentru eternitate, linia cu dreptunghiuri – simbol al gândirii și cunoașterii, linia ondulată – simbol al apei și al purificării.

Motive cosmice: soarele (simbol al primăverii, al luminii și al dragostei de viață), steaua cu patru sau opt brațe.

Motive sociale și agricole: cârligul, sapa, furca, suveicile, grebla, fierul plugului, lopata.

Motive fitomorfe: garoafă, ghiocei, panseluțe, trifoi, spic de grâu, ferigi, frunză de brad, ghindă.

Motive zoomorfe: albină, broască, porumbel, oaie, melc, pește, cuc, șarpe.

Motive antropomorfe (destul de rare): scene sugerând ocupațiile, ciobanul cântând la fluier.

Motive religioase: crucea, scena Învierii, mănăstirea, desagii, calea rătăcită, crucea Paștilor.

Obiceiuri la alte popoare

Polonia

Ouăle se încondeiază în timpul primăverii, de la jumătatea postului până în Duminica Floriilor sau până la Înălțare.
În credința poporului polonez, oul încondeiat simbolizează învierea naturii, renașterea ei, are puteri purificatoare și apără de duhurile rele, iar culorile și desenele ornamentale amplifică puterile oului.

Ungaria

Modelele ungurești se deosebesc de cele românești mai ales prin colorit, predominând galbenul și roșu, pe fond negru. Se întâlnesc motive geometrice, frunze și obiecte rurale: stoguri de fân, cumpene de la fântâni, călăreți, inimi aprinse, femei ducând coșuri cu ouă, case.

Cehia și Slovacia
Există obiceiul de a oferi ouă musafirilor, pornind de la o legendă biblică:
„Pe când Domnul Iisus Hristos și cu Sf. Petru umblau pe pământ, au ajuns la o casă și au rugat-o pe gospodină să le dea o bucățică de pâine. Însă, fiindcă ea n-avea nici o bucățică în toată casa și drumeții se plângeau că le este tare foame, femeia, bună la inimă cum era, neavând alta ce să le dea, se duce la cuibare, de pe care tocmai sărea o găină, luă câteva ouă, le puse în spuză să se coacă și cu ele astfel a ospătat călătorii.
După ce aceștia plecară, femeia se plecă să strângă cojile de pe jos, când colo nu erau coji, ci bucăți de aur.“ Ouăle pictate se înșiră pe ață precum mărgelele, iar fetele scriu pe ele versuri pentru iubiții lor.

Bulgaria

Pasca specifică bulgarilor se pregătește din aluat de pâine și în ea se pun cinci ouă sau chiar șapte, peste care se face o cruce din două suluri subțiri din aluat. O astfel de pască se păstrează la icoană 40 de zile.
Joia Mare este foarte importantă. În această zi se vopsesc ouăle, ouăle ouate în această zi sunt considerate leacuri pentru anumite boli, au rol de apărare în caz de grindină, se păstrează la iconostas și pot prezice viitorul.

În zilele noastre, în multe țări există obiceiuri pascale în legătură cu ouăle, de exemplu întreceri pentru desemnarea posesorului norocos al celui mai rezistent ou vopsit, al cărui deținător va avea un an rodnic sau obiceiul rostogolirii ouălor de Paști: câștigă cel care reușește să rostogolească oul pe cea mai lungă distanță, fără a-l sparge.

Un articol de Daniela Șibaev



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *