Interviu cu Izabela Pănescu

Foto: Mihai Nicolae - Burda România
Foto: Mihai Nicolae – Burda România

Izabela Pănescu face jurnalism, nu doar cu pasiune ci mai ales cu responsabilitate. Nu e preocupată de “năluci” sau doar de inedit ci de problemele noastre cotidiene pe care le abordează cu mult curaj. Ea însăși preferă lucrurile simple atât de greu de păstrat în viața noastră cotidiană.

Promovezi conceptul “a trăi sănătos”. Cum să facem asta și cum faci tu asta?

Putem trăi sănătos dacă avem grijă de noi din toate punctele de vedere și dacă ne punem pe noi pe primul loc, nu pe cei din jur. Eu nu făceam asta până acum 7-8 ani, dar o problemă de sănătate m-a făcut să îmi dau seamă că trebuie să schimb ceva. Am început mai întâi cu alimentația, apoi am continuat cu mișcarea, cu gândurile, mintea și spiritul.

Dintre invitații pe care îi ai în emisiune, “rețeta ” căruia ți s-a părut interesantă, pe acest subiect?

A profesorului Ovidiu Bojor, supranumit părintele fitoterapiei românești. Dumnealui spune că este esențial să respectăm regulă celor 3 opt: 8 ore de muncă, 8 ore de odihnă și 8 ore de odihnă activă. Ce înseamnă odihnă activă? Înseamnă timp petrecut cu familia, cu prietenii, mișcare, teatru, film, ieșit în natură, gătit, practic orice facem cu bucurie. Știu că în zilele noastre e cam greu să respectăm această regulă, dar nu imposibil!

Și dacă vorbim de “tendințe”, ai încercat regimuri vegane?

Da. Am încercat și regimul vegan, și pe cel raw vegan, dar mi-am dat seama că la mine nu funcționează, pentru că mă străduiam să fac asta, nu o făceam cu plăcere. De exemplu, aveam poftă de ceva gătit, dar nu mâncăm, numai că să respect regimul. Mai târziu am realizat că la mine toate schimbările au venit treptat. Nicio schimbare pe care am făcut-o brusc nu a fost de durată. În plus, corpul meu cerea altceva, așa că l-am ascultat și am revenit la alimentația cu de toate, cum se spune. Asta nu înseamnă că mănânc de 3 ori pe zi carne. În medie consum proteine animale (carne, lactate, ouă) de două ori pe săptămână. În rest, mănânc vegetale și am grijă că cel puțin 50% din ce mănânc într-o zi să fie crud, nepreparat termic. Nu îți imagina că stau cu un calculator la mine și calculez. Nu. Întotdeauna fac o medie. Poate azi nu reușesc să mănânc 50% crud, dar sigur voi mânca mâine mai mult de 50%, pentru că organismul meu îmi va cere singur. Asta e minunat, să ajungi să îți asculți organismul, dar asta după ce ai făcut niște schimbări, după ce l-ai dezvățat de gusturile artificiale, de mâncarea fără viață pe care o găsim în multe magazine și restaurante.

Fast-foodul alimentar dar și cultural e chiar nociv? Nu îl asimilezi cu distracția?

Fast food-ul este nociv dacă mănânci asta în fiecare zi. Dacă mănânci o dată pe lună și în restul timpului ai o alimentație sănătoasă nu se întâmplă nimic. Cât despre distracție, îl asimilam odată, dar acum nu, pentru că nu mai simt nevoia să mănânc fast food. Înainte erau preferatele mele! Iubeam hamburgerii, aripioarele picante, cartofii prăjiți, sucurile acidulate. Nu puteam să rezist mirosului dacă treceam pe lângă un fast food. De câțiva ani nu mai am nicio problemă, dar asta tot treptat s-a întâmplat, nu dintr-o dată. Dacă e să vorbim despre shaorma, se mai întâmplă să mănânc o dată, de două ori pe an, dar comand shaorma fără carne, fără sosuri și cu foarte puțini cartofi prăjiți. Restul legume! Râd pentru că de fiecare dată persoana care vinde se uită ciudat și mă mai întreabă o dată: sigur vreți așa? Aleg fără carne pentru că foarte, foarte rar mănânc carne din comerț. De când am început schimbarea am renunțat ușor, ușor la mezeluri și apoi la tot ce înseamnă proteină animală din magazine. Noi avem acasă un congelator mare plin cu legume, fructe și carne de la părinții noștri, care locuiesc la țară. A, și dacă tot vorbeam de shaorma, să știi că mănânc destul de des, dar de la fast food-uri libaneze, adică lipie cu falafel și legume sau lipie cu hummus și legume.

Cum faci să creezi o armonie între ceea ce ești, ceea ce mănânci și ceea ce simți?

Nu fac nimic special. Eu chiar mănânc ceea ce simt, ceea ce îmi cere organismul, dar asta a venit cu timpul. Sigur că mai apar pofte, dar dacă simt că mi-e poftă de ceva considerat nesănătos, mănânc. Nu îmi interzic nimic, pentru că la mine interdicțiile nu funcționează și sunt sigură că nici la restul oamenilor. Eu sunt liniștită din acest punct de vedere pentru că ori de câte ori îmi e poftă de ceva gust și îmi trece pofta, nu mănânc cantități mari, așa cum se întâmpla înainte. În plus, am pofte de acest fel din ce în ce mai rar, dar la început, când aveam poftă des de ceva nesănătos, am făcut o regulă: îmi e poftă de savarină? Ok, cumpăr. La început mâncam două savarine, atât de mult îmi plăceau, așa că primul pas a fost: îmi cumpăr, dar numai una. Apoi, peste ceva timp, am scăzut: cumpăr una, dar nu o mănânc pe toată. Și tot așa.

Finețurile fac parte din preferințele tale culinare?

Dacă vorbim despre acele preparate rafinate, deosebite, nu pot să spun că sunt preferatele mele, dar ori de câte ori merg la un restaurant mai deosebit îmi place să le încerc, mai ales că de cele mai multe ori e vorba despre combinații inedite. Îmi place, de asemenea, să admir și să fotografiez platingurile, felul în care este așezată mâncarea în farfurie. Sunt pur și simplu fascinată de asta! Văd măiestrie, pasiune și bucurie în acele farfurii, pentru că nu ai cum să realizezi așa ceva dacă nu îți place cu adevărat ceea ce faci!

Asta se educă sau, pur și simplu, se moștenește?

Orice se educă, din punctul meu de vedere. Spun asta din proprie experiență, dar și observând oamenii din jurul meu care își schimbă alimentația și implicit gusturile sau care își descoperă o pasiune și fac performanță, chiar dacă inițial nimeni nu credea în ei.

Are bucătăria românească finețurile ei sau rămânem cu bucătăria franțuzească, veșnicul model?

Sigur că și bucătăria românească are finețurile ei, doar că de obicei ne oprim la sarmale cu mămăligă, mici, fasole cu ciolan… Noi avem legume și fructe cu gust, crescute fără ajutor chimic. Nu se compară cu roșii de import, care nu au gust!

Dintre toate preparatele pe care le-ai gustat, degustat și privit, care ți s-a părut spectaculos?

Multe, foarte multe și acum îmi dau seama că cele mai spectaculoase au fost în România, nu în străinătate! De exemplu mi s-a părut spectaculos un preparat care era de fapt o salată de vinete, dar era atât de interesant combinată și așezată în farfurie încât îmi părea rău să o mănânc, pentru că stricam aranjamentul.

Contează mult aspectul mesei?

Contează foarte mult! E important să ne placă ce vedem, pentru că mâncăm cu toate simțurile. Sau cel puțin așa ar trebui. Eu la asta “lucrez” acum, la mâncatul conștient, să fiu la masă și atât, nu să bag ceva în gură, dar gândurile mele să fie la ce am de făcut, la probleme sau altceva. Nu e ușor deloc, dar cu exercițiu o să reușesc. Am observat însă că atunci când îmi place ceea ce văd, când am în față un preparat mai deosebit mănânc cu mai multă conștiență, pentru că savurez fiecare înghițitură, sunt curioasă ce gust are, ce ingrediente au fost folosite. Rămâne să mă obișnuiesc să mănânc la fel de conștient și preparate simple, pentru că acestea sunt baza alimentației mele.

Spune-ne cum arată o masă pregătită pentru prieteni?

De cele mai multe ori fără proteine animale. Multe persoane au impresia că sunt vegetariană, pentru că mereu postez pe facebook și pe blogul meu (www.IzabelaPanescu.ro) rețete fără proteine animale, dar fac asta pentru că în general oamenii mănâncă prea multă carne, prea multe lactate, iar asta ne îmbolnăvește. Așa că postez rețete pe bază de legume și fructe, ca să îi determin să introducă mai multe vegetale în alimentația lor. De exemplu pe blogul meu este foarte apreciată o rețetă de pate din caju și hrean, pe care a scris-o (și a gătit-o) soțul meu. O facem des, mai ales când avem prieteni în vizită. La fel de apreciate sunt “icrele” de chia ori de vinete cu ardei copt. Așadar, un meniu pentru prieteni ar cuprinde un gazpacho ( de roșii la rece, fără foc), 2-3 preparate de întins pe pâine (caju cu hrean, icre de chia, de măsline, guacamole, de vinete) și o salată maaaare. Orice ar fi, la noi nu lipsește salata.
Dar o masă festivă? Să zicem că e aniversarea ta…
La fel ar arata, cu preparate simplu de făcut, dar deosebite. Oricum, pentru oamenii care nu mănâncă asta în mod normal sunt niște preparate deosebite. Bineînțeles că de ziua mea nu ar lipsi fructele și înghețata, pentru că sunt născută în august, așa că nu există aniversare fără pepene galben și roșu sau fără înghețată. Nu orice înghețată, ci una tot fără proteine animale, fără zahăr, lapte praf, coloranți sau alte adaosuri. Eu prepar înghețata la rece, din fructe.

Cum faci piața? Cum alegi carnea și legumele?

Carne nu mai cumpăr de câțiva ani. Părinții și socrii mei locuiesc la țară, așa că avem de la ei. Știu că mulți oameni nu au această posibilitate, dar sfatul meu este să caute o sursă de încredere. E imposibil să nu găsești pe cineva care stă la țară printre rudele tale sau rudele prietenilor tăi. Cât despre legume și fructe, le aleg în funcție de miros și de cum arată. Nu le iau pe cele perfecte, ci pe cele care mai au pete, stricăciuni, pentru mine acestea sunt semne că sunt crescute mai natural.

Cât de importante crezi că sunt culorile în viață noastră? Dar în bucătărie?
Sunt foarte importante! Eu iubesc culorile, dar pe cele naturale, pe care le găsim peste tot în jurul nostru, în natură. Fructele și legumele colorate sunt importante atât pentru sănătate, cât și pentru partea estetică, pentru că tot vorbeam despre aspectul mesei.

Florile fac parte din viață ta?
Sigur că da! Fie le admir și le fotografiez, fie le primesc în dar, fie le dăruiesc, fie le folosesc în bucătărie. De exemplu am uscat flori de soc și tocmai le-am pus într-un borcan mare cu apă, lămâie, miere și niște steluțe de anason: în câteva zile o să beau socată!

Ai o definiție proprie pentru ceea ce se cheamă stil de viață?

Nu e o definiție proprie, e o zicală: cum îți așterni, așa dormi. Cred că se potrivește foarte bine, pentru că din punctul meu de vedere stilul de viață pe care îl avem acum se va reflecta în starea de sănătate sau de boală din viitor.

Cum e cu stilul bio? De la casă și haine până la alimentație?

Eu nu sunt adepta stilului bio, dar nici împotrivă. Sunt unele produse bio pe care le folosesc frecvent, dar asta pentru că și-au demonstrat eficiența și faptul că sunt o investiție bună. Nu cumpăr bio doar pentru că este la modă.

Ce carte de bucate răsfoiești? Sau ce site-uri de cooking accesezi?

Avem mai multe cărți de bucate din care ne inspirăm, scrise de dr. Sorina Soescu, Cristela Georgescu, prof. Pavel Chirilă, Ligia Pop, Elena Pridie, Elena Nită Ibrian, iar pe internet de obicei dau căutare în funcție de ce am poftă sau ce ingrediente am în acel moment, nu am anumite site-uri pe care mă uit, însă am experiență în a selecta informațiile. De exemplu, dacă găsesc o rețetă care conține zahăr, eu găsesc o soluție să îl înlocuiesc. Dacă găsesc o rețetă în care se spune să călești legumele, eu le pun în apă până se înmoaie, nu le călesc.

Informațiile de acasă le mai utilizezi?

Destul de puține, pentru că eu am crescut cu preparate gătite tradițional, cu prăjire, pane-uri, zahăr, prea multă carne. Sigur că acasă nu se gătea numai și numai așa, dar mie doar acestea îmi plăceau. Nu îmi plăcea nimic din ce era sănătos. Ceea ce am păstrat este însă obiceiul de a găti acasă în loc să cumpăr mâncare gata făcută sau semipreparată .

Dă-ne o rețetă rafinată, rafinată …de acasă, de la bunica.

Ciorba de lobodă sau de urzici este preferata mea primăvara, deși când eram mică nu îmi plăcea. Este foarte simplu de făcut: mai întâi pun la fiert orezul integral (aceasta este una dintre modificările pe care le-am făcut: nu folosesc orez alb), mai apoi pun ceapă verde, morcov și țelină date pe răzătoare, iar după ce au fiert opresc focul, pun lobodă tocată mărunt, dar și ștevie, salată verde, leurdă și neapărat leuștean și usturoi zdrobit. Pun capacul, le las să se înăbușe, iar după ce se mai răcește ciorba pun zeamă de lămâie, sare și piper. Bunica și mama mea o acreau cu borș proaspăt, dar eu de cele mai multe ori pun zeamă de lămâie. E absolut delicioasă și din punctul meu de vedere rafinată, datorită leușteanului și usturoiului.

Interviu realizat de Ivana Iancu, publicat în Cărticica practică nr. 9/2016



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *