MINODORA MUNTEAN își trăiește viața la „maxim”

MInodora_IMG_1872_

 

 

 

Minodora e născută chiar de 1 Martie și se consideră a fi o femeie norocoasă.

După ce a terminat Liceul de Muzică, secția canto clasic, s-a specializat ca institutor. Dar drumul ei avea să fie muzica. A debutat la 14 ani, la Festivalul de Muzică ușoară „Radio Star” de la Timişoara. Despre perioada care a urmat, Minodora mărturiseşte: „Impresarul meu și persoana care m-a susținut cel mai mult a fost mama.” De atunci, a cântat, a câștigat premii, a cunoscut oameni cu care a colaborat, Laurențiu Duță fiind unul dintre cei care a avut ideea înființării unei trupe, „Minodora la Maxim”. Din 2000 şi-a început cariera de cântăreață solo. E căsătorită cu Liviu, au un fiu, Marco, de un an și jumătate. Crede în valorile cu care a plecat de acasă: respect, bun simț, muncă și se bazează pe familie în tot ceea ce face. Am întâlnit-o în preajma Zilei Îndrăgostiților și Minodora a dorit să împărtășească și cititorilor revistei noastre bucuriile și speranțele ei.
Cum te pregătești pentru această zi?
De Ziua Îndrăgostiţilor, îmi place să îmi aranjez livingul, deși, dacă ar fi după mine, aș orna toată casa. Fac asta fiindcă eu socotesc că e o zi specială, ne amintește că mai există iubire. Nu fac mare lucru, creez doar niște pete de culoare care înviorează atmosfera, îmi dau o stare de bine, te fac să te reîndrăgosteşti. Aranjez rame foto pe roșu, lumânări roșii, flori.
Mai este importantă iubirea într-o căsnicie, după un timp de conviețuire sau devine doar obișnuință?
Dragostea e foarte importantă și trebuie întreținută chiar dacă intervine obișnuința. Îmi amintesc cu multă bucurie momentul în care ne-am cununat în biserică și m-am legat pe viață de Liviu, în fața lui Dumnezeu. A fost momentul nostru și eu m-am simțit frumoasă și înconjurată de dragoste. E foarte importantă iubirea, vorba cântecului : „Unde dragoste nu e, nimic nu e!” Dar în dragoste poți să nu ai noroc, li se întâmplă multora. Eu mă socotesc o norocoasă! L-am cunoscut pe Liviu, îl avem pe Marco și viața are un sens.
Bucătărești?
Da! Gătesc așa, cam din două în două zile, în primul rând pentru băiețelul meu căruia îi fac câte o zeamă, adică o supă proaspătă de legume, de pui sau de perișoare. Îmi place să stau în bucătărie și știu să gătesc cam orice, eh, mai puțin sarmale, la care am o problemă cu împachetatul și tocmai de aceea le fac mai rar, cu toate că ne plac foarte mult. Fac ciorbe, pilaf, fripturi, tocănițe, papricaș cum se spune pe la noi, la Reșița. Gătesc și îmi plac foarte mult sosurile. Tocănița de ceapă cu carne e una dintre mâncărurile mele preferate. Se face ușor și nu necesită timp îndelungat. Se poate folosi orice carne, mie îmi place cu carne de porc sau de pui: la 1 kg de ceapă, pun 3-4 pulpe dezosate de pui, un pic de ardei, sare, piper, cimbru. Îmi place ca, indiferent de tipul de carne folosit, să nu pun bulion, după rețeta clasică, ci boia dulce. După ce spăl pulpele, le prăjesc. În alt vas, înăbuş în ulei de măsline, ceapa tăiată peștișori, până se face sticloasă. Din când în când, îi adaug apă fiartă, iar când s-a înmuiat, adaug ardeiul tocat, frunza de dafin, câteva boabe de piper şi las să fiarbă la foc mic. Când sunt pătrunse bine, adaug carnea prăjită, potrivesc de sare, piper, cimbru și las la foc mic până scade un pic. Cu o mămăliguță lângă, e o minune!
Ești adepta dietelor?
N-aș fi, dar dacă „sar calul”, trebuie să am grijă! Am în garderoba mea 2 sau 3 măsuri de haine, nu le arunc niciodată. Am haine de slăbit, am haine pentru când mă îngraș. După naștere, am dat jos cam 7 kg și abia de acum trebuie să încep să slăbesc. Nu am ținut niciodată diete șoc. Sunt pofticioasă și mi-am adaptat dieta cam după ce îmi place, dar să fie simplu de urmat. Renunț ușor la sucuri și dulciuri. Eu mă îngraș de la mâncare, asta sunt, nu mă pot abține. Îmi place să am masa bogată acasă, iar dacă merg la restaurant, gust și din farfuriile prietenilor.
Dimineața mănânc fie 2 feliuțe de pâine cu mușchi file sau cu margarină, uneori mănânc și un iaurt. La prânz și seara, un grătar de pui cu salată de varză. Și după șapte nu mă pot abține – mănânc un măr.
Ce ai învățat să gătești de la mama ta?
De la mama am învățat să fac tot ceea știu. Noi facem mâncare cu multă verdeață: mărar, leuștean, pătrunjel. De acasă am învățat să fac fasolea cu ciolan și afumătură, salata orientală cu ceapă roșie, o minunăție! La noi acasă s-a mâncat bine. Mama știe să dea gust mâncării, știe să înlocuiască un aliment cu altul ca mâncarea să iasă gustoasă. O femeie trebuie să aibă mână și să îi placă să gătească – numai așa îi iese bine orice mâncare.
Din bucătăria internațională ce preferi?
Nu le am cu bucătăria mediteraneeană. Eu mănânc doar cu ce am crescut la mama acasă. Eu cu fructele de mare nu mă împac deloc. Doar peștele îmi priește. Dar m-am îndrăgostit de bucătăria chinezească și am învățat să fac și acasă pui cu legume, orez cu legume. Îmi place și bucătăria indiană, deși e un pic prea picantă pentru gustul meu, dar prefer restaurantele indiene şi pentru modul natural în care se mănâncă acolo – cu mâna. Am avut parte de o cină la Bruxelles, într-o familie indiană și îmi amintesc cu plăcere că am savurat altfel preparatele mâncate cu mâna.
Ai alimente fără de care nu gătești?
Da, nicio masă fară carne! Pentru mine, „leguma” cea mai bună e carnea. Asta e!
Ce deserturi știi să faci?
Cozonac cu nucă, pandișpan cu cireşe, sunt fan ecleruri. În general, e bun tot ceea ce nu e foarte dulce și nu are cremă. De Sfântul Valentin fac niște inimioare care au compoziția biscuiților de casă. Am învățat să le fac la Constanța. Inimioarele mele au mai multă vanilie fiindcă gustul pregnant al vaniliei îți amintește cu duioșie de căldură și iubire.
Dincolo de aranjatul casei și de mâncare îmi place să fac din ziua asta ziua mea și a lui Liviu. Anul acesta voi invita câteva rude. Copilul e mic și nu l-aș lăsa acasă. Eu sunt casnică, îmi place să mă bucur de căldura căminului meu și de familia mea. Am aranjat totul cu drag, chiar și cușca lui Merlin, ciobănescul nostru german.
Îmi place la mine acasă, e locul cel mai primitor din lume.

Interviu realizat de Ivana Iancu, publicat în Cărticica practică Diete și rețete 65 (3)/2011



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *