O lume într-o farfurie – cu Mihaela Tatu

Tatu_058
 
Mihaela Tatu, om de televiziune de aproape 20 ani, a lăsat pentru o vreme „sticla” și a ales să călătorească.
Cu ochi de jurnalist curios, încearcă să descopere tot ceea ce e de văzut într-un loc. Un loc de curând revăzut și redescoperit a fost Sardinia.
A participat la un eveniment tradițional, moștenire a turnirurilor medievale, „Sa Sartiglia”, care a captivat-o și care se desfășoară anual la Oristano, unul dintre cele mai vechi orașe ale Sardiniei.
Din Sardinia, Mihaela Tatu ne-a adus nu doar impresii de călătorie, ci și câteva informații despre preferințele culinare ale sarzilor. Iată ce ne-a relatat Mihaela:

 
O perioadă dedicată călătoriilor
 
Se pare ca această perioadă pe care mi-am propus să o rezerv călătoriilor aduce mai multă experiență, drag de viață și cunoaștere decât mi-am imaginat. Și, când am spus cunoaștere, nu m-am referit doar la cunoașterea popoarelor și a culturii țărilor pe care le-am vizitat. Este o perioadă de regăsire a ființei mele, în raport cu tot ceea ce descopăr nou, să zicem de dezvoltare personală. Este uimitor ce mi se întâmplă. Cum poți și la o altă vârstă să mai dezvolți curiozitatea copilului. Și DA, poți trăi lucruri minunate, indiferent de timp și timpuri. Și-mi dau seama că aventura mea continuă cu fiecare zi și cu fiecare destinație de călătorie. După Sardinia, a urmat Mexic.
 
Sardinia are multe lucruri în comun cu România
 
Sardinia este o regiune a Italiei care, de-a lungul istoriei a fost sub tot felul de ocupații. Maurii și spaniolii și-au lăsat amprenta asupra obiceiurilor și a limbii sarde. De fapt, sarda face parte din marea familie a limbilor romanice, ca și limba română. Avem multe cuvinte și expresii comune: pisică, masă, scaun, cât costă, aduc și multe, multe altele. Am descoperit motive pe ceramica lor și pe costumele populare, care sunt asemănătoare cu ale noastre.
Îmi amintesc că, anul trecut, am avut o discuție pe această temă cu domnul profesor Ioan Bocșa, rapsod vestit, care-mi povestea același lucru. La mii de kilometri distanță, te poți simți ca acasă. Am întâlnit și români stabiliți în Sardinia, care s-au integrat foarte bine acolo.
 
Obiceiuri și tradiție culinară

Sardinia este o insulă cu o suprafață de aproximativ 24000 km2, cu orașe mici, care au păstrat cu sfințenie tot ceea ce au putut conserva din istoria lor. Zonele de litoral sunt pline de turiști. Zona centrală este muntoasă și destul de aridă. Sarzii sunt cunoscuți ca vajnici crescători de animale, ca și ciobanii noștri. Doar că această ramură a economiei lor, respectiv creșterea animalelor, este mai avansată și mai productivă decât la noi. Asta e! Peste tot vezi magazine cu produse făcute acasă de gospodine dibace, produse autohtone de care sunt foarte mândri.
Sarzii sunt gazde primitoare și te fac să te simți bine de cum le treci pragul.
 
Sarzilor le place mâncarea bună, făcută ca la mama lor acasă

În general, pe litoral se mănâncă pește și fructe de mare, dar și produse de panificație în combinații deosebite: seadas, fregola sunt preferatele mele și tot felul de paste în combinații simple.
Ceea ce am observat este că în salatele de la ei nu există mai mult de 3 ingrediente de bază. Se consumă mult ulei de măsline, brânzeturi, finocchio (fenicul), fave (fasole), carciofi (anghinare), asparagus (sparanghel), rucola, verdețuri și legume care pentru noi sunt ciudățenii, dar pentru sarzi constituie o hrană bună.
Îmi place bucătăria lor.
Dar sarzii sunt mari consumatori de carne. Am văzut mâncăruri din purceluși de lapte, dar și din carne de cal sau de măgar și foarte mult vânat. Le-am văzut doar, nu am mâncat. Pentru mine, în această călătorie, o noutate culinară au fost ricci, adică aricii de mare și icrele lor. Se consumă doar în lunile reci, cu „r”, adică decembrie, ianuarie și februarie. Așa că am avut noroc.
Și am mai gustat panadas, un fel de gogoașă umplută cu carne și mazăre.
Cultul lor pentru sănătate respectă adevărate ritualuri ale mesei. Înainte de masă, un aperitiv este nelipsit. Vermentino, care poate fi băut și în timpul mesei cu pește, un pahar cu vin roșu – Canonau, când se consumă vânat și un pahar cu Vernacia – un vin de desert care se servește la o prăjitură cu migdale. Bineînțeles că finalul mesei aparține digestivului. În Sardinia se face Mirto – un lichior digestiv din mirt.

Stil de viață

Sarzii au o mare plăcere de a trăi din plin fiecare clipă. Mănâncă cu poftă, beau la petreceri, dansează în hore, au umor și muncesc cu bucurie. Un aspect al folclorului lor este poezia spontană denumită repentina, un fel de hip-hop autohton, unde rapsozii populari se întrec în dialoguri spontane în versuri. Foarte vesele și ironice la adresa vecinilor, a defectelor umane, sunt la fel ca strigăturile noastre românești.
Revenind la arta culinară, femeile gătesc foarte bine, dar nici bărbății nu se lasă mai prejos. Una peste alta, au o mâncare foarte sănătoasă. Data viitoare vă aduc și rețete din Mexic.
 
Articol realizat de Ivana Iancu, publicat în Cărticica nr. 6/2012
 



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *