Pasca, simbol, tradiție și legendă

IMG_8256_Nelipsit din meniurile pascale, acest preparat cu brânză dulce sau sărată are o istorie îndelungată. Inițial, pasca făcea referire la un fel de pâine mâncat de evreiîn timpul Paștelui. Denumită în limba ebraică „mața“, această pască se prepară din făină obținută din 5 cereale, sub forma unui aluat nedospit, pe care săracii continuau să-l consume și după Paște, de aceea i s-a spus „pâinea săracilor“.
Istoria povestește cum, părăsind Egiptul în grabă, evreii n-au avut timp să-și
pregătească pâine dospită și în amintirea acestor vremuri vitrege, evreii consumă, în loc de pâinea obișnuită,acest tip de pască.
 
De la „mața“ la pasca de azi 
Cu timpul, această pască simplă, nedospită, fără umplutură sau arome, s-a transformat într-un preparat tradițional foarte gustos, având la bază aluat de cozonac, brânză de vaci, stafide și arome.
Tradiția pascală creștină de a consuma miel și pască provine de la obiceiul evreiesc de a mânca mielul alături de pâine nedospită (azimă) și ierburi amare, în amintirea greutăților pe care au trebuit să le înfrunte evreii din cauza robiei egiptene.
Atât carnea de miel, cât și pasca frântă sau vinul roșu sunt simboluri ale sacrificiului lui Iisus, care s-a jertfit pentru iertarea păcatelor noastre.
Preparată în ajunul Învierii, pasca se coace în Vinerea Mare sau în Sâmbăta Mare, iar forma ei amintește de scutecele pruncului Iisus – dacă este rotundă – sau de este dreptunghiulară, fiind adesea decorată cu un alt simbol creștin: crucea.
Conform unei credințe străvechi, cojile ouălor folosite la prepararea păștii se aruncă într-o apă curgătoare, care le va purta înspre tărâmul locuit de oameni buni, cărora le vor vesti sosirea Paștelui. Aruncarea cojilor oferă de asemenea protecția găinilor și puilor, pe timpul verii, de atacul uliilor.
Pe lângă pască, din același aluat dospit se mai fac și alte copturi, precum babe, moși, colaci, cozonaci rotunzi sau lunguieți, forma simbolizând sicriul în care a fost îngropat Iisus.
Adevărata pască este de fapt aceea care se duce la biserică pentru a fi sfințită, reprezentând trupul lui Iisus. Preparată tot din aluat de pâine sau cozonac, aceasta se taie în bucățele și, după ce a fost sfințită la slujba de Sâmbătă, se consumă în prima zi de Paști, având rolul de a alunga bolile și necazurile.
 
Din vremuri legendare…
Una dintre legende îl înfățișează pe Iisus Christos călătorind alături de apostolii i prin sate și orașe, Sfântul Mormânt – dacă pentru a face bine oamenilor. Într-un sat, au făcut popas la un gospodar care, după ce i-a ospătat, la plecare le-a pus merinde și în desagi. După un timp, pe când străbăteau o pădure, apostolii l-au întrebat pe Iisus când va fi Paștele, iar El a răspuns că atunci când vor găsi pâine de grâu în traistele lor.
Ceea ce s-a și întâmplat deoarece, căutând în desagi, au găsit pâinea dăruită de gospodar și au aflat că atunci era Paștele, acest episod generând datina creștinească de a mânca pască de Sfintele Paști.
O altă legendă din Bucovina, plai românesc încărcat de tradiții, datează datina coacerii păștii înainte ca Iisus să fie prins și răstignit pe cruce și o corelează cu tradiția evreiască.
Se pare că atunci Iisus le-a zis învățăceilor că dacă până în acel moment au mâncat copturi nedospite și nesărate – azime sau turte – în timpul Paștilor, de atunci înainte vor mânca pasca sub formă de copturi dospite și sărate.
Pentru reușita păștii, înainte de a o introduce în cuptor, gospodina trebuie să facă semnul crucii deasupra aluatului, rostind: „Cruce-n casă,/ Cruce-n piatră,/ Dumnezeu cu noi la masă,/ Maica Precestă pe fereastră“.
 
Arome și forme inedite
Cum Paștele este cea mai importantă sărbătoare din an și pasca trebuie făcută din făină de cea mai bună calitate, cernută în prealabil printr-o sită deasă, căreia i se adaugă ingrediente dintre cele mai alese.
Dacă rețeta de bază presupune folosirea unor ingrediente clasice, nelipsite din orice bucătărie, precum: lapte, ouă, făină, zahăr, sare, brânză, treptat compoziția a devenit mai sofisticată prin adaos de ciocolată, smântână, nuci, fructe, orez, migdale sau arome
dintre cele mai fine: vanilie, rom, migdale, scorțișoară, șofran, portocale ș.a., pentru a satisface chiar și cele mai pretențioase gusturi. Și forma a suferit treptat modificări: de la clasica formă rotundă, cu tradiționale sucituri și împletituri pe margini, la forme dreptunghiulare sau pătrate, împodobite cu steluțe sau alte simboluri pascale: iepurași, mieluți din aluat simplu sau colorat.
Dar poate că simbolul cel mai des realizat pentru decorarea păștii a rămas crucea, amintind de momentul tragic al răstignirii Mântuitorului. Coptura pe care se face crucea Paștilor se numește Pasca Paștilor.

De asemenea, aluatul de pască poate lua și alte forme: moși, babe, cozonaci sau prescură și se poate pregăti și cu alte ocazii: Sf. Gheorghe, Înălțare, Rusalii, după care nu se mai coace pască până la Paștele anului următor.

Articol realizat de Daniela Șibaev, publicat în Cărticica Gustul Paștelui 



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *