Paștele, cea mai veche sărbătoare creștină

 
Împreună cu duminica, sărbătoarea săptămânală a creștinilor, Paștele a fost sărbătorit încă din epoca apostolilor. Paștele creștin este legat de cel evreiesc, apropierea fiind făcută de primii creștini, recrutați din rândul evreilor. Cu timpul, respectul și pietatea față de vechea sărbătoare strămoșească s-a transmis noii sărbătorii creștine, care amintea de patimile, de jertfa, de moartea și învierea Domnului pentru păcatele omenirii.
 
 
 
 
 
Cum se calculează data Paștelui creștin
 
Data Paștelui depinde de două fenomene astronomice: unul cu dată fixă – echinocțiul de primăvară (cade întotdeauna pe 21 martie) și celălalt cu dată schimbătoare – luna plină, numită și lună pascală.
Paștele se sărbătorește după echinocțiul de primăvară, în prima duminică după luna plină, astfel fiind calculată și de iudei. Sinodul de la Niceea a stabilit ca data Paștelui să fie calculată din vreme de către Patriarhia din Alexandria, care urma să o comunice și celorlalte Biserici creștine. 
 
 
Postul, un exercițiu de voință
 
Pentru noi, creștin-ortodocșii, postul Sfintei Învieri, postul Paștilor, cum este denumit în popor, înseamnă exercițiu, în primul rând al minții, deoarece înainte de toate trebuie să înfrânăm mintea de la anumite gânduri rele, de la expresii necuviincioase și abia apoi să înfrânăm și biologicul de la poftele trupului, ale mâncării și ale ispitelor de zi cu zi.
Să exersezi reprezintă o chestiune de voință, într-o religie pe care ți-a dat-o părinții sau nașii. Noi avem religia creștin-ortodoxă, care pleacă de la Dreapta Mărire, de la cuvântul grecesc „orthodoxia“.
Postul Paștilor este un post mult mai aspru decât celelalte, neavând voie să mănânci mâncărurile de dulce: brânză, carne, lapte, ouă, excepție făcând doar cei care sunt bolnavi sau bătrânii care nu se pot hrăni decât cu anumite alimente.
În general noi, românii, creștini-ortodocși ca religie, focalizăm postul mai mult pe mâncare, nu și pe celelalte păcate. Desfrânarea, de exemplu, nu este raportată numai la partea sexuală, ci desfrânat este și omul care nu se poate abține de la vorbele rele sau de la mâncăruri. Rolul Bisericii este de a interveni și de a recomanda această cale spirituală, prin intermediul căreia se naște un alt om.
 
Viața în omenie, școală pentru veșnicie
 
Acum, la începutul mileniului III, postul face bine întâi sufletului, pentru că menirea noastră este să ne mântuim sufletul. Trecerea noastră pe pământ presupune omenie, reprezentând o școală pentru veșnicie. Odată ce te poți înfrâna, devii mult mai puternic și poți avea tot. Frâna este cea mai important lucru, la fel ca la un automobile, la care frâna reprezintă tot, îți poate salva sau nu viața. Un alt lucru extrem de important este să faci fapte bune, căci, după cum afirmă Sf. Apostol Iacob: „Credința fără fapte este moartă.“ 
Esențiale în Postul Paștelui sunt prima și ultima săptămână. Prima este mai dificil de suportat, deoarece creștinul trebuie să se acomodeze cu această abstinență de la pofte, apoi apare obișnuința, organismul se acomodează. Cel mai important însă este ca mintea să se acomodeze, să nu mai rostim cuvinte urâte, să nu mai gândim rău față de semenii noștri. În religia ortodoxă se obișnuiește ca acei creștini mai pioși să se spovedească după o săptămână de post și unii chiar să se împărtășească și la început de post, și la sfârșit, postind toate cele 40 de zile, fără întrerupere.
 
Deniile
 
În Săptămâna Patimilor se obișnuiește ca în Biserica ortodoxă să se facă Sfintele Denii, slujbe care se țin după ora 18.00-19.00, cu scopul de a alunga din suflet păcatele și de a ne umple sufletele de prezența lui Iisus Hristos. Acestea încep de duminică după-amiază, cu vecernia și se continuă toată săptămâna. De luni pâna vineri, în ziua răstignirii, se rostesc rugăciuni rituale, cânturi, se citesc fragmente liturgice din Vechiul Testament (Psalmi, Profeți etc.), numite paremii. În fiecare zi din Săptămâna Patimilor este rânduită câte o Evanghelie. Miercurea este denia care face trimitere la momentul trădării lui Iisus Hristos de către Iuda, pe 30 de arginți, Joia Mare simbolizează Cina cea de taină, când Iisus îi anunță pe apostolic că unul dintre ei îl va trăda și frânge pâinea, fiind și pomenirea pentru cei adormiți, iar Vinerea Mare este slujba de prohodire, când Domnul Iisus Hristos este dus să fie pus în mormânt. Cele mai importante sunt cele de joi și de vineri: Denia mică și Denia mare. Joia se citesc cele 12 Evanghelii ale patimilor și se scoate Sfânta Cruce în mijlocul bisericii. Cea de vineri este deosebită prin cântarea Prohodului și înconjurarea bisericii cu Sfântul Epitaf (cusătură sau pictură nemaipomenit de frumoasă, reprezentând scena punerii în mormânt). Vinerea este ziua de doliu a lumii creștine, deoarece în această zi a săptămânii a avut loc răstignirea Mântuitorului. Este o zi aliturgică, deoarece însăși liturghia este o jertfă și nu se pot aduce două jertfe în aceeași zi. Este un moment de practică, de înfrânare totală, se ține postul negru, doar după ora 18.00 bei puțină agheasmă și mănânci puțină pâine. În Vinerea Mare se face trecerea pe sub masa plină de flori, aceasta reprezentând mormântul Domnului. Pe ea se află o față de masă pictată, înfățișând punerea în mormânt a Mântuitorului, precum și Evanghelia și Crucea. Și copiii, și tinerii, și bătrânii vin să se închine, dându-și seama că, prin intrarea în mormânt, îngroapă și ei păcatele lor. Trecerea pe sub masă este și un moment simbolic: intru în mormânt cu Domnul Iisus Hristos, apoi ridicarea reprezintă Învierea.
Mă bucur că în zilele noastre sunt foarte mulți tineri care încep să țină postul și să participe la slujbe, iar efortul lor chiar dă rezultate. Am mare nădejde în tineret, pentru că ei dacă greșesc o fac din neștiință, în timp ce noi, cei maturi, greșim cu vicleșug, fiind conștienți de greșelile noastre și atunci păcatul este și mai mare.
 
 
Slujba de Înviere
 
Sâmbăta este o zi de liniște. De ce? Pentru că trupul Domnului nostru Iisus Hristos este așezat în mormânt, cu pază, așa cum descriu Sfintele Evanghelii și toată lumea așteaptă în tihnă marea bucurie din noaptea de Paște. În noaptea de sâmbătă spre duminică, se oficiază sfânta slujbă de Înviere, de la ora 24.00 până în jur de ora 4 dimineața, când se termină cu Sfânta Liturghie și când se împarte sfântul paște, pe care îl ia orice creștin care vine cu credință și cu dragoste, nefiind condiționat de spovedanie. Slujba de Înviere se face în exteriorul bisericii, în fața credincioșilor, pentru ca toți să participe și să se bucure de Învierea Mântuitorului. Sfântul paște simbolizează bucuria creștinului de a se întâlni cu Hristos cel înviat. Se duce de obicei și acasă și este luat și de cei care nu au putut merge la biserică, să se bucure și ei. Urmează praznicul cel mare, cu dezlegare la toate bunătățile culinare. 
În timpul acestei slujbe atât de așteptate de creștini, apar numeroase simboluri din Biblie. Începutul slujbei stă sub semnul binecuvântării focului aprins cu ajutorul cremenei și al aprinderii lumânării pascale, care anunță mult așteptata Înviere a lui Iisus din morți. Focul simbolizează bucuria unui nou început și apariția unei noi vieți care a reușit să învingă moartea. Iisus însuși vorbește despre botezul focului. Lumânarea rămâne aprinsă în amvon până de Rusalii, când de altfel se consideră că Duhul Sfânt coboară pe pământ sub forma unei limbi de foc. 
 
 
În a doua parte a Sfintei Liturghii se recreează scena prin care primii creștini așteptau revărsatul zorilor, citind Sfintele Scripturi și cântând cele șapte lecturi biblice din Vechiul Testament. Se intonează apoi imnul pe care l-au cântat îngerii la nașterea Domnului, se citește din Noul Testament și se cântă Aleluia. Urmează Liturghia Apei. Apa este considerată izvor de viață, de fertilitate, dar și aducătoare de moarte, ca în cazul potopului din Biblie. În noaptea de Paște se obișnuiește să se sfințească apa de botez și agheasma, iar creștinii sunt stropiți cu apă sfințită, în semn de reînnoire a botezului. Ca o reînnoire a botezului, toți creștinii sunt stropiți, în noaptea Sfintei Liturghii, cu apă sfințită. 
 
Este la noi obiceiul să se taie mielul, pentru că Iisus este mielul lui Dumnezeu, cel care s-a jertfit pentru noi, pentru păcatele noastre. Hristos a venit la Ierusalim, cu o săptămână înainte de Florii, călare pe un măgăruș, care este simbolul modestiei, al nevinovăției. 
Există în tradiția noastră obiceiul de a îmbrăca ceva nou de Paște, vestimentația nouă demonstrând că omul s-a schimbat. Cel mai bine ar fi dacă am putea să ne schimbăm în interiorul nostru, curățind sufletul înnegrit de păcate prin taina Sfintei spovedanii, bucurându-ne apoi de taina Sfintei împărtășanii și de noaptea de Înviere, când luăm sfântul paște. Aceasta este și esența postului, dar și marea bucurie a Învierii, Paștele fiind cea mai mare sărbătoare a creștinilor ortodocși, așa cum afirmă și Sf. Pavel: „Cine nu crede în Înviere, zadarnică este credința lui.“ Occidentul s-a focalizat mai mult pe Naștere decât pe Înviere, iar Crăciunul a devenit o sărbătoare comercială.
 
Sfaturi pentru credincioși
 
Mi-aș dori ca aceia care încă nu sunt deciși, să treacă pragul bisericii, să ceară sfaturi unui duhovnic, să caute cărți de îndreptare spre calea lui Dumnezeu. Eu consider că cel mai frumos canon pe care pot să-l dau unui creștin, cel mai ușor, dar în același timp și cel mai greu, este să se lase de ceea ce a făcut rău, să se împace cu aceia cu care este certat, deoarece acolo unde este ceartă sălăsluiește diavolul.  Biserica are și această menire: să-i apropie cât mai mult pe credincioși și să le dea o altă stare. Eu pot să spun că astăzi, în 2009, omul are nevoie de o refacere morală, mai mult decât de multă mâncare, mașini, haine. Dacă am fi mai buni, ne-am ajuta mai mult și chiar am avea mai mult spor.
Dacă faci bine, dacă ești bun cu cei din jurul tău, răsplata o să fie dincolo. Fă bine și atunci când va veni timpul o să primești și tu bine! Trebuie să ascultăm cuvântul Bisericii, care de 2000 de ani experimentează cuvântul evanghelic. Biblia nu trebuie numai citită, ci și pusă în aplicare; în acest sens amintesc ceea ce a spus Sf. Pavel către corinteni: „Dacă nu avem dragoste, nu avem nimic.“ Și eu cred că această mare sărbătoare creștină, cea a Sfintelor Paști, ne va face să avem mai multă iubire unii față de ceilalți. Când este iubire, este și Dumnezeu.  
Să ne ajute Bunul Dumnezeu pe toți, să ne bucurăm de ziua mare a Învierii și să trăim o altă stare.
  
Mulțumim Pr. Paroh Ilie Costescu, de la Catedrala Sfântul Ilie, pentru informațiile legate de post, Denii și Slujba de Înviere, precum și pentru sfaturile oferite cititorilor.
Un articol de Daniela Șibaev
 
 


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *