Recoltele ecologice, o hrană de calitate

Foto Mihai Nicolae - Burda România
Foto Mihai Nicolae – Burda România

Stimată doamnă prof. dr. Hoza, mulți dintre cititorii noștri se ocupă cu legumicultura și ne-au scris că ar fi interesați să afle care ar fi
condițiile de obținere a unor culturi biologice. Întrucât dumneavoastră predați și un curs de Legumicultură la Facultatea de Horticultură din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, sunteți specialistul competent pentru a le oferi astfel de sfaturi. Cum publicația Cărticica practică este o revistă preponderent culinară, v-aș ruga să pornim de la gustul legumelor.

Care sunt factorii care influențează gustul legumelor și cum se manifestă
această influență?

Gustul legumelor este influenţat de mai mulţi factori, și anume:
➣ soiul sau hibridul;
➣ solul;
➣ factorii climatici (temperatura,
intensitatea luminoasă, apa);
➣ hrana.
Calitatea unei legume se apreciază prin:
– gust;
– aromă;
– aspect;
– formă;
– mărime;
– culoare;
– stare fitosanitară etc.
Pentru consumator este foarte importantă compoziţia biochimică a legumelor,
aceasta fiind caracteristica principală care ar trebui să ne intereseze. Ca să ne putem pronunţa asupra calităţii şi asupra beneficiilor pe care le aduce organismului consumul unui produs, ar trebui să facem câteva determinări ale compoziţiei chimice.
De exemplu, se pot produce castraveţi cu un aspect apetisant sau roşii cu o formă, culoare, mărime foarte atrăgătoare, dar să conțină nitraţi sau alte elemente chimice, care să transforme produsul într-unul de o calitate slabă,
întrucât aprecierea se face în raport cu efectele sale asupra organismului
uman.

Vă rog să le prezentați cititorilor noștri câteva dintre condițiile
obținerii unor culturi biologice, cu detalii, acolo unde credeți că este cazul.

Pentru a obţine o cultură biologică, este necesar să se parcurgă nişte paşi:
1. Primul pas este reconversia – terenul pe care urmează să se cultive are nevoie de o perioadă de purificare, în care nu se permite aplicarea
niciunui tip de substanţe chimice.
Această perioadă poate fi de 2, maximum 3 ani, în funcție de specie şi constă în metabolizarea sau eliminarea tuturor compuşilor chimici care au fost administrați până atunci pe solul respectiv.
După această perioadă de purificare a solului, pe terenul destinat culturii biologice trebuie făcute anumite lucrări în conformitate cu agricultura biologică şi nu se mai permite folosirea niciunui fel de substanţe chimice (îngrăşăminte sau produse de combatere a bolilor şi dăunătorilor).
2. Un factor foarte important este alegerea soiului sau hibridului (cultivarului). În culturile biologice, nu se admite cultivarea soiurilor modificate genetic. Se aleg soiuri sau hibrizi cu toleranţă ridicată sau rezistenţă la boli şi dăunători, pentru ca tratamentele contra bolilor și dăunătorilor să fie cât mai reduse.
3. Apa destinata udarii plantelor trebuie să provină din surse controlate, să n-aibă conținut prea mare de săruri sau de clor și nici încărcătura microbiologică mare.
Temperatura apei de udare trebuie să fie apropiată de temperatura solului și a
plantei, pentru a nu produce plantelor stresul termic.
În acest sens, vara, legumele se udâ cu apâ stocată în bazine sau rezervoare, dacă provine din foraje sau se udă seara, dimineața devreme sau noaptea. Primăvara, dupa înființarea culturilor, udarea se face local, cu cantitate mică de apă, pentru a nu răci solul și a evita stresul termic.
Aceste reguli sunt valabile atât în sistemul biologic, cât și în cel convențional.
Pentru a evita stresul hidric și termic al plantelor, se recomanda udarea plantelor prin picurare, sistem care asigura uniformitatea culturilor
și consum mai redus de apa. Dar, atenție! O apa cu conținut mare de saruri sau cu încarcatura microbiologica mare poate sa colmateze sistemul de irigare prin picurare, cu repercusiuni asupra uniformitații plantelor și a calitații legumelor obținute.
4. Extrem de importante în obținerea unor culturi biologice de calitate și a unei productivitați sporite sunt asolamentul si rotația culturilor.
Asolamentul se refera la împarțirea terenului în mai multe loturi, pe acestea
fiind necesara rotația culturilor.
Rotația culturilor duce la reducerea impactului dăunătorilor, bolilor și a buruienilor. Ca regulă, o specie din aceeași familie botanică nu poate să revină în cultura pe aceeași parcelă, decât dupa 4 ani.
Voi încerca să le explic cititorilor dumneavoastra motivele pentru care trebuie să se facă rotația culturilor. De exemplu, pe o anumita parcelă, anul acesta s-a cultivat mazăre. Mazărea se seamănă la distanțe mici între rânduri și între plante pe rând, are înalțime mică, este bogată în frunze, acoperă pamântul și sufocă buruienile care nu se mai dezvoltă sau se dezvoltă puțin. Practic, cultura de mazare contribuie la reducerea gradului de îmburuienare a solului. În anul următor, pe parcela respectivă se vor planta tomate sau ardei, la care distanțele de plantare sunt mai mari, ceea ce permite creșterea buruienilor, dar cultura de mazăre a contribuit la reducerea acestora, ca urmare în anul urmator nu vor mai fi atât de multe buruieni. Mai mult decât atât, bolile și daunatorii care sunt specifici mazarei nu sunt specifici rosiilor sau ardeilor. Nu se seamana fasole dupa mazare, morcov dupa pastârnac, varza dupa conopida, vinete dupa ardei
etc., fiindca fac parte din aceeasi familie botanica, pot sa dezvolte aceleasi boli, aceiasi daunatori. Mazarea sau fasolea lasa în sol o cantitate
mare de azot, deoarece au capacitatea de a fixa azotul din atmosfera, în
niste formațiuni care se gasesc pe radacini. Ca urmare, îmbogațesc solul în azot fara niciun fel de cheltuiala, iar cultura care urmeaza pe acea parcela se va bucura de un conținut de azot organic în sol.
Dovleceii, dovlecii au frunze mari, care acopera pamântul, deci o astfel de cultura nu permite dezvoltarea unui numar mare de buruieni, dar nu rezolva problema îmbogațirii solului cu azot, asa cum se întâmpla în cazul legumelor din familia botanica a fasolei.
5. Pentru a evita folosirea erbicidelor, în culturile biologice și nu numai, se face o lucrare specifică, și anume mulcirea solului. Mulcirea înseamna acoperirea terenului cu diverse materiale.
Foarte des utilizate sunt materiale plastice, existând folii speciale pentru mulcire, de regula de culoare neagra sau fumurie. Aplicând deasupra terenului folia de mulcire, buruienile, chiar daca germineaza, nu vor avea lumina, se epuizeaza si mor. Mulcirea mai are rolul de a menine mai bine umiditatea la nivelul solului, solul se încalzește mai repede primavara, ceea ce ne
permite obținerea de legume mai devreme, solul nu se mai taseaza în zona rădăcinilor, se elimină prășitul etc.
Iată cum ar trebui desfășurate lucrările în teren, acolo unde se practică
mulcirea:
➣ se pregătește terenul prin îngrășare, săpare și mărunțire;
➣ se stabilește distanța optima între rânduri si între plante pe rând, în funcție de cultura;
➣ se întind furtunele pentru irigație;
➣ se pune folia de mulcire, pe care o fixam la capete și pe margini cu pamânt;
➣ se fac orificii (daca folia nu e prevazuta deja din fabricație cu orificii) si se planteaza în aceste orificii.
Mulcirea este o lucrare cunoscută de multa vreme, însa are aplicabilitate mai
redusă, poate din lipsa de informare asupra beneficiilor pe care le aduce și a costului.

Foto Mihai Nicolae - Burda România
Foto Mihai Nicolae – Burda România
În ultima vreme, cultivatorii de legume din spațiile protejate (de tipul solarului) folosesc foarte mult aceasta tehnica, însa cei din câmp, mai puțin.
Mulcirea se poate face si cu materiale organice.
Dintre acestea menționez composturile, precum cel provenit din ciupercării de la cultura ciupercii albe sau a bureților (compostul de la ciuperca albă
este mai bogat în elemente nutritive decât cel de la bureți), compostul de resturi vegetale sanatoase, gazonul compostat, paiele de cereale, iarba cosita uscată etc.

Cum se fertilizeaza culturile biologice?
Fertilizarea culturilor biologice se face numai cu produse naturale.
Există mai multe soluții:
îngrășăminte organice provenite de la animale, cum sunt gunoiul de grajd semifermentat sau fermentat, se aplică înaintea pregătirii terenului, se încorporează în sol odată cu săparea solului, condiția fiind ca animalele
de la care vine îngrășamântul să fie crescute tot în condiții biologice.
compost provenit din resturi vegetale, iarbă cosită, compost din crengi de arbori și arbuști ornamentali, ramuri de pomi fructiferi și coarde de viță-de-vie tocate mărunt etc.
Iarba și alte materiale organice provenite din gradină (crengi de copac, tulpini de plante, fragmente de ramuri și lăstari provenite de la tăierea
gardurilor vii etc., tocate în prealabil) se pun într-o ladă fără fund, special destinată obținerii compostului și situată cât mai departe de
locuință, întrucât materialul care intră în fermentație degaja un miros neplăcut.
Pentru obținerea unui compost din materialele din grădina, crengile, tulpinile mai groase, în general materialele lemnoase se toacă mărunt,
fie cu o tocătoare, fie cu alte instrumente; lada de compostare trebuie așezată direct pe pământ, pentru că microorganismele, râmele, insectele să pătrundă în masa de material și să contribuie la grăbirea procesului
de fermentație. Lada de compostare se realizează din scândură, nu trebuie să
fie ermetică, ci cu spații între scânduri de 4-5 cm, ca să permită circulația aerului.
Există lăzi de compostare și din material plastic rezistent, de diferite capacitați, cu orificii de aerisire, confecționate într-un mod foarte atrăgător, care să nu afecteze decorul grădinii în care se află. Materialul destinat compostării se udă și se amestecă de mai multe ori, în scopul grăbirii procesului de descompunere.
Compostul fermentează din sezonul de vara-toamna al anului în curs, până în primăvara următoare, când se împrăștie pe pamânt și se încorporează
odată cu prelucrarea terenului sau se folosește ca mulci.
îngrășămintele verzi
Acestea sunt plante care se seamana în teren și care se încorporeaza în sol când au o masă vegetativă mare, de regulă înainte de a înflori. Au rolul de a îmbogăți solul în elemente nutritive, intensifică activitatea microbiologică
în sol, ameliorează însușirile solului etc. Cele mai bune sunt cele din
grupa leguminoaselor (mazăre, măzăriche, lupin, trifoi, lucerna etc.).
extracte din plante
Extractele din plante au efect, în principal, asupra dăunătorilor și bolilor, dar totodată sunt și produse de fortificare a plantelor, precum suplimentele nutritive, dacă-mi permiteți comparația, asupra organismului uman: întaresc planta, îi sporesc imunitatea. O plantă mai robustă, care are un echilibru
al elementelor nutritive, e mai greu de atacat de către dăunători și boli, ceea ce duce la obținerea unor produse mai sănătoase.
Agricultura biologică se bazează pe ideea de a avea organisme rezistente.
Ca o concluzie, legumele provenite din culturile bio nu vor fi mari, nu vor avea întotdeauna un aspect perfect, asemenea celor din culturile tratate chimic, producția este mai scăzută față de culturile convenționale, dar producătorul unor culturi biologice îi merita laudele.
Un cultivator care dorește să devină producător bio certificat, înainte de a se înregistra la operatorul de agricultură ecologică și a urma pașii în vederea certificării, trebuie să fie foarte bine informat. O astfel de hotarăre este benefica pentru familie și pentru semenii lui.

În numele cititorilor și al echipei redacționale, vă mulțumesc și vă dorim mult succes în activitatea dumneavoastră de educare a tinerilor și în cercetare!

Interviu cu prof. dr. Gheorghița Hoza, profesor la Facultatea
de Horticultură din cadrul U.S.A.M.V. București

Interviu realizat de Sonia Stanciu, publicat în Cărticica nr. 8/2012



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *