Simboluri pascale universale

Fie că vin din timpuri precreștine, fie că au apărut după sacrificiul și Învierea lui Hristos, simbolurile pascale s-au răspândit în întreaga lume, cu precădere printre creștini. Indiferent de forma sau originea lor, toate simbolurile pascale vorbesc despre înnoire, belșug și prospețime. 
 
Oul
Cu mult timp înainte de creștinism, echinocțiul de primăvară marca și începutul unui nou an. Pentru locuitorii Persiei era o minune să constate că o făptură atât de gingașă precum puiul ieșea dintr-un obiect aparent neînsuflețit. Oul a devenit pentru ei un simbol al renașterii, al fertilității, pe care și-l ofereau în dar cu ocazia echinocțiului. Oul avea forma ovală, amintind de a semințelor și a picăturii de ploaie, care, aduse laolaltă, dau naștere rodului. 
Ca simbol creștin, oul a fost asociat cu forma pietrei tombale, care a închis mormântul lui Iisus înainte de Înălțare, făcând trecerea de la viața pământească la cea veșnică. Odată cu răspândirea creștinismului la popoarele din Europa și din nord-vestul Asiei, oul a fost consacrat în tradițiile pascale ale popoarelor.
În Evul Mediu, seniorul oferea ouă tuturor slujitorilor.
Se spune că regele Edward I al Angliei ar fi fiert, vopsit și acoperit cu foiță de aur nu mai puțin de 450 de ouă, pe care le-a oferit în ziua de Paște tuturor slujitorilor casei regale. Din Evul Mediu se păstrează și obiceiul de a colora ouă în culori luminoase, reprezentând razele de soare primăvăratice.  
Nu numai la noi, ci și la alte popoare europene, mai ales la cele slave, există obiceiul decorării ouălor, aceasta cerând îndemânare, talent și răbdare de bijutier. Prin motivele universale desenate pe ouă, cel care le pictează încearcă să adreseze consumatorilor o urare; astfel, soarele înseamnă noroc, cocoșul sau găina, îndeplinirea dorințelor, florile înseamnă dragoste și ocrotire, iar coarnele de cerb, sănătate. Aceste desene simbolice sunt închise între carouri, romburi, linii șerpuite, cruci sau fundițe. De Paște, ouăle ce urmează a fi consumate sunt mai întâi sfințite, binecuvântate la slujba pascală și apoi împărțite rudelor, prietenilor, cunoscuților. În Rusia, Ucraina și Polonia, familiile își încep masa din duminica Paștelui cu un ou sfințit. Capul familiei împarte tuturor membrilor familiei bucățele de ou, făcându-le urările cuvenite. Ei se așază la masă numai după ce au consumat oul în liniște.
La noi, există superstiția că cei care ciocnesc împreună ouă de Paște, se vor întâlni pe lumea cealaltă. Gestul ciocnirii ouălor, însoțit de tradiționalele cuvinte „Hristos a înviat!“ ne duce cu gândul la ieșirea din mormânt a lui Isus.
 
 
Iepurașul
Datorită perioadei lor scurte de gestație, precum și a faptului că aduc pe lume până la 8 pui odată, dar se înmulțesc de mai multe ori pe an, iepurii au fost considerați dintotdeauna un simbol al fertilității, al unei vieți noi. Neavând nicio legătură cu creștinismul, iepurele s-a păstrat în tradiția popoarelor ca simbol precreștin. El nu a fost pomenit în scripturi, iar biserica nu i-a dat binecuvântarea. Legendele anglo-saxone spun că zeița Eostre, care oficia festivalul Paștelui, ar fi ținut în brațe un iepuraș, fiind animalul ei protejat. 
Deși numai un simbol al fertilității și abundenței, iepurașului nu i-a fost greu să se strecoare printre simbolurile creștine datorită simpatiei de care s-a bucurat din partea copiilor, în special grație faptului că acestui animal i s-a atribuit și generozitatea de a oferi daruri ascunse în grădini, printre brazdele înverzite.
Carnea ușoară și albă l-a recomandat spre consum tuturor categoriilor de vârstă, știut fiind că albului i se asociază puritatea, inocența.
Există și zone în care iepurașul nu a rezistat ca simbol pascal. De pildă, în Australia, unde iepurii s-au înmulțit și au distrus culturile agricole, a fost ales un alt simbol: marsupialul Bilby, care este omnivor.
 
Mielul
Poporul evreu celebrează Paștele primăvara, încă de pe vremea plecării din Egipt, aproximativ în anul 1445 î.Hr. După mai mult de 400 de ani de robie în Egipt, Dumnezeu a hotărât să-i izbăvească pe israeliți. Un înger nimicitor trimis în Egipt urma să ucidă toţi întâii născuţi ai oamenilor şi ai animalelor. Dat fiind că şi israeliţii se aflau în Egipt, supraviețuirea urmașilor lor depindea de a da ascultare unei porunci: fiecare familie trebuia să sacrifice un miel de un an, de parte bărbătească, iar cu sângele lui să stropească tocul ușii de la intrarea în case. Când îngerul nimicitor străbătea țara, el urma să treacă peste casele stropite cu acest sânge. Prin sângele mielului sacrificat, israeliții au fost salvați de pedeapsă. 
După construirea templului din Ierusalim, în amintirea mielului care îi salvase, evreii sacrificau an de an mielul și îl duceau ca ofrandă în templu. 
Deoarece Israelul e fost leagănul evenimentelor ce stau la baza creștinismului, odată cu răspândirea credinței, și tradițiile au fost purtate prin lume. Astăzi, mielului i s-a atribuit semnificația creștină. Prin sacrificiul suprem, Iisus Hristos a salvat omenirea precum a făcut-o odinioară mielul. 
În trecut exista superstiția că dacă întâlnești un miel, vei avea noroc, deoarece necuratul se poate ascunde în orice făptură, dar niciodată într-un miel. 
Evreii consumau mielul fiert sau fript împreună cu pâine nedospită. Pe mesele festive de Paște, carnea de miel nu mai este o prezență obligatorie, dar stau simbolic biscuiți sau checuri pufoase în formă de miei.
 
Crucea
Pentru creștinătate, crucea este un simbol încărcat de semnificația sacrificiului lui Iisus Hristos. Privită ca o dovadă de credință, crucea este așezată la loc de cinste în orice cămin și în orice lăcaș de rugăciune creștin. Ea semnifică atât răstignirea, sângele și chinul lui Iisus, dar și Înălțarea, viața nouă. În Vinerea Mare, crucea de lemn adusă în fața credincioșilor poartă cu ea și doliul răstignirii, iar ghirlandele de flori cu care este împodobită sunt omagiile aduse. 
Crucea este prezentă ca element de decor pe preparatele pascale ortodoxe. În semn de credință, după ce îl frământă, creștinii închină aluatul pentru cozonac sau pască. Pasca, preparatul tradițional, se decorează cu cruci realizate din aluat împletit. Și la ruși, pashka, un preparat rece din brânză dulce proaspătă, cu fructe uscate, este întotdeauna decorat cu o cruce. 
Englezii au și ei preparatul lor tradițional, acele chifle calde pe care le denumesc Hot Cross Buns și care sunt decorate cu același simbol, crucea. Inițial, semnificația crucii era păgână; deoarece saxonii le pregăteau la festival în onoarea zeiței Eostre, chiflele aveau forma unei luni pline, iar crucea le diviza în patru sferturi, patru fiind și fazele lunii. 
 
Florile de primăvară
Pete de culoare ce înviorează atmosfera, florile de primăvară aduc în casă prospețimea, fiind purtătoare ale stindardului noului anotimp. La catolici, crinul alb este asociat cu neprihănita fecioară Maria și este unul dintre simbolurile pascale prezente în bisericile catolice. În mitologia romană, crinul alb era asociat zeiței Junona. Se spune că atunci când Junona alăpta, picături de lapte au curs pe cer, formând Calea Lactee și o parte au ajuns pe pământ, transformându-se în crini albi. Crinii împodobesc căminele occidentalilor și bisericile catolice, aflându-și un loc de cinste în altar, în timp ce alte flori de primăvară completează atmosfera înnoitoare. 
 
Fluturele
Poate nu un simbol universal, dar, cu siguranță, unul larg răspândit, fluturele ce se bucură de prospețimea primăverii este asociat noului și Învierii. Dacă ne gândim la fazele prin care trece fluturele până la a deveni o insectă zburătoare, ele se aseamănă existenței lui Iisus. Omida reprezintă perioada în care, trăind pe Pământ, Iisus se hrănește și material, dar ia cunoștință cu tot ceea ce îl înconjoară. Transformarea omizii în pupă corespunde perioadei în care Iisus a fost crucificat și depus în mormânt. Evoluția pupei în fluture se identifică Înălțării la ceruri, un zbor eliberator pentru spiritul sfânt.
 
Culorile Paștelui
Prin modul în care își vopsesc ouăle, se îmbracă sau își împodobesc casele, oamenii asociază sărbătorii pascale noul, optimismul și prospețimea. 
Roșul este întotdeauna asociat cu sângele vărsat de Iisus, în sacrificiul Lui suprem pentru omenire. Prin prisma acestui eveniment, roșul poartă semnificația iubirii divine pentru oameni. 
Albul este culoarea purității și a inocenței. 
Verdele aduce raze de speranță. 
Galbenul este asociat strălucirii soarelui, aducând bucurie și speranță. 
Portocaliul este asociat amurgului zilei, dar aduce și speranță, știut fiind că o zi bună începe numai dacă cerul este luminat în amurg. 
 
Lumânarea
Nelipsite din biserici, lumânările simbolizează întoarcerea lui Iisus la viață, ele fiind asociate cu viața nouă. Pentru a simboliza încă o dată puritatea vieții de după moarte, lumânările pascale sunt fabricate din ceară pură de albine. În multe țări, pe lumânarea pascală sunt inscripționate crucea și literele grecești alfa și omega, începutul și sfârșitul. Lumina îndepărtează întunericul, tot ce este rău și ascuns. Aprindeți, deci, lumânările! Lăsați lumina lui Hristos să vă lumineze casele!  
 
Un articol de Sonia Stanciu


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *