Teflonul – pro sau contra?

_MG_3158

Descoperit întâmplător în laboratoarele DuPont din New Jersey, teflonul a fost înregistrat ca marcă în 1945. Denumirea chimică a compusului este PTFE, prescurtare de la tetrafluoretilen.
Noul material avea următoartele proprietăți:
-rezistență la căldură și la atacuri ale substanțelor chimice;
-era considerată cea mai alunecoasă substanță, reducând frecarea între diverse subansambluri aflate în mișcare;
-nu reacționa cu alte materiale;
-putea acoperi cu un strat izolator orice fel de materiale metalice (oțeluri, aliaje ale aluminiului) și nemetalice (plastic, fibră de sticlă, cauciuc, textile)
-fiind versatil, putea fi aplicat pe suprafețe cu orice geometrie;
-este insolubil și nu corodează.

Profitând de aceste calități, a început să fie folosit în nenumărate domenii de activitate: telecomunicații, industrie ușoară, farmaceutică sau electronică, transporturi terestre și aerospațiale.
Proprietățile antiaderente l-au recomandat pentru utilizarea în gospodărie. Agenția americană pentru protecția mediului și Administrația pentru alimente și medicamente au făcut cercetări și au concluzionat că materialul nu prezintă riscuri și poate fi folosit în bucătării.
Astfel, teflonul a început să fie aplicat pe oale și tăvi, în procese tehnologice care comportau mai multe etape: primul strat conținea molecule lipicioase, care ajuta la aderența teflonului propriu-zis pe suprafața suport, apoi urmau straturile antiaderente și stratul final de acoperire era o combinație de substanțe care confereau duritate. Toate aceste straturi au o grosime egală cu a mia parte dintr-un centimetru.
Firma producătoare, DuPont, a făcut cercetări timp de 9 ani până a concluzionat că teflonul nu dăunează sănătății. S-a constatat că teflonul începe să se deterioreze la temperaturi de peste 260°C și s-a considerat că aceasta este mult mai mare decât cea la care se gătește de obicei. La temperaturi mari, are depășesc 260°C, materialul se descompune în gaze toxice care ar putea cauza simptome asemănătoare guturaiului. Produsele teflonate au pătruns cu mare greutate pe piețe, majoritatea cumpărătorilor fiind reticenți la promisiunile producătorilor legate de antiaderență și de inerția materialului, dar la începutul anilor ’60, vânzările depășiseră așteptărilor producătorilor.

Zvonurile despre nocivitatea teflonului au început să circule după 35 de ani de la producerea lui. S-a presupus că păsări de apartament au murit din cauza gazelor emanate de vasele teflonate încinse pentru a frige alimente. S-au făcut cercetări de laborator pe animale, prin care s-a încercat detectarea în sângele acestora a unei substanțe denumite C-8, provenită din descompunerea teflonului care, ajunsă în sânge, ar duce la apariția cancerului. S-a presupus că aceste substanțe ar avea efecte asupra feților, dacă mama folosește teflon.
Cercetătorii continuă studiile, lansând următoarele recomandări:
-nu lăsa vasele teflonate pe foc fără a găti ceva în ele;
-nu folosi vase cu stratul deteriorat; nu zgâria teflonul cu ustensile metalice;
-aerisește cât mai bine camera în care gătești;
-nu mai întrebuința vasul când începe să își piardă proprietățile antiaderente, ceea ce se întâmplă în cel mult 1 an, chiar și la cele de bună calitate, dacă le folosești frecvent.

Un articol de Sonia Stanciu, publicat în Cărticica 6/2010



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *