Trăiește fiecare clipă în cumpătare

Apiterapia_MG_6536

 

Interviu cu Dr. Ștefan Stângaciu
Medic generalist, cu competență în acupunctură, fitoterapie, apiterapie
Președinte al Societății Germane de Apiterapie
 
Adresă: Str. Roșia Montană nr. 6, bl. O7, sc. 2,
interfon 56, sector 6, București
Tel.: 021/430.33.65; 021/430.31.99
Domnul doctor Ștefan Stângaciu este una dintre cele mai importante personalități din domeniul apiterapiei, președinte al  Societății Germane de Apiterapie (din martie 1999), autor a numeroase articole, conferințe, seminarii și inventator. De unde provine această pasiune pentru apiterapie, transformată ulterior cu succes în profesie?
 

Deși m-am născut în București, mi-am petrecut copilăria la țară, apoi numai vacanțele, ca orice copil care scapă din închisoarea școlii și se relaxează. Mergând la țară, s-au impregnat toate ideile despre natură. Mai târziu, în perioada școlii generale și a liceului, am fost pasionat de biologie, de anatomie, de fiziologie. Am intrat la facultate, dar am făcut și 3 ani de yoga medicală și de acupunctură.

M-am îndrăgostit de albinuțe după stagiatură, când am fost repartizat la Tulcea, în Delta Dunării, regăsindu-mă din nou în mijlocul naturii. Acolo, am auzit de la diverse persoane, care nu erau medici, că aveau rezultate medicale extraordinare cu ajutorul produselor apicole și mi s-a părut că este necesar, ca medic, să învăț mai multe despre aceste tratamente cu produse apicole.

Între timp, am făcut și deltaplanism. Am fost așadar pasionat de zbor și astfel toate aceste lucruri: dragostea de natură, biologia, ideea de zbor, ecologia, s-au legat între ele. O influență foarte mare asupra mea a avut-o doctorul Arcadie Percek care, înainte de revoluție, scria articole de medicină naturistă în revista Magazin, singura sursă de medicină naturistă din acea perioadă. L-am avut întâmplător asistent la radiologie și l-am întrebat cum reușește să scrie acele articole extraordinare. Mi-a răspuns: “Domnule coleg, foarte simplu, eu cunosc patru limbi străine și în fiecare joi merg la Biblioteca americană, iau reviste din toate lumea, 
caut cele mai interesante articole, le traduc, le aranjez, le editez și așa ies articolele.” Pe vremea aceea, eu știam franceza și engleza, iar în urma discuției cu domnul Arcadie Percek am învățat și spaniola. Este foarte greu să înveți prima limbă, este greu să înveți a doua limbă, este ușor să o înveți pe a treia, foarte ușor să o înveți pe a patra și așa mai departe, pentru că în continuare faci conexiuni.
Perioada aceasta în care am învățat mai pentru activitatea mea viitoare. Făcând în facultate yoga, mi-am deschis foarte mult orizontul, pentru că yoga cere foarte multă flexibilitate, perseverență și concentrare. 
Am avut de asemenea norocul, ca de-a lungul carierei, să întâlnesc profesioniști. Școala românească de apiterapie este fără niciun dubiu cea mai bună din lume. Timp de 20 de ani, președintele Apimondiei – Federația Internațională a Asociațiilor de Apicultori – a fost profesorul Viaceslav Harnaj, care a adus la București, din lumea întreagă, toate informațiile necesare, a înființat Centrul de Apiterapie și alte institute.
 
Ce este apiterapia?
Ca etimologie, cuvântul apiterapie vine de la api – apicultură – și terapia – terapie – și se referă, de fapt, la prevenire, tratament și recuperare în urma afecțiunilor, la om și la animale, cu ajutorul produselor apicole.

Partea de 

profilaxie este foarte importantă și, de altfel, cea mai eficientă dintre toate.

Chinezii au un proverb care spune că “medicul cel mai bun este cel care previne, nu cel care tratează”. Un lucru important, care ar trebui să dea de gândit celor din Ministerului Sănătății, este că în Antichitate, medicii din China erau plătiți atâta timp cât oamenii din comunitatea lor erau sănătoși, iar dacă se îmbolnăveau medicii trebuiau să plătească. Responsabililor cu sănătatea de la Curtea Imperială, dacă li se îmbolnăveau oamenii, li se tăia câte un deget. Astfel s-a dezvoltat foarte mult partea de medicină preventivă, datorită căreia puteau să pună diagnosticul extrem de precoce și, având diagnosticul bine pus la punct, orice terapie era mult mai ușoară.

 
Care sunt cele mai importante produse apicole?
Cele mai importante produse apicole sunt: mierea, propolisul, păstura, lăptișorul de matcă, apilarnilul, polenul, veninul de albine și ceara.
Fiecare dintre aceste produse apicole are un efect pozitiv asupra unei alte părți din organism. Propolisul este foarte bun pentru partea respiratorie, pentru protecția mucoaselor, a pielii, dar și în ulcerul de stomac.
Mierea este 
un foarte bun energizant; de altfel, albinele zboară foarte mult într-o zi și singura lor hrană este mierea. Polenul și păstura reprezintă proteinele albinelor, conțin aminoacizi în stare liberă, care ajung repede în sânge și sunt necesare pentru refacerea structurii.
Polenul este un element întineritor, fiind foarte bun pentru ficat, inimă, creier.
Păstura este considerată “pâinea albinelor”, hrana lor de bază, un excelent energizant.
Este de fapt polenul adus de albine de la flori și introdus în faguri, unde este procesat.
Privit la microscop, polenul de la flori arată ca niște nuci de cocos, având o membrană dură, pe care albinele reușesc să o desfacă în stup printr-un proces de fermentare, un lucru inteligent din partea lor. Polenul introdus în stupi, după ce a fost deschis, se numește păstură. Aceasta este de trei ori mai eficientă din punct de vedere medical decât polenul. Din păcate însă, sunt mulți apicultori care nu vor să vândă păstura, păstrând-o pentru albinuțe.
Veninul de albine este excelent pentru circulația sângelui, în bolile specifice fumătorilor, când se blochează arterele, dar și pentru sistemul nervos sau în cazul durerilor.
Lăptișorul de matcă merge foarte bine pentru aparatul genital, atât la bărbați, cât și la femei, mai ales pentru cele cu sterilitate secundară. 
În anul 2002, am fost în Taiwan și am un studiu de acolo care arată că din 46 de femei care încercaseră toate tratamentele posibile de fertilizare, pe o perioadă de câțiva ani și nu avuseseră niciun succes, 43 au rămas însărcina
te în primele 6 luni de tratament cu apiterapie.
Concret, se iau produse apicole pe gură și acestea ameliorează tot metabolismul, funcționarea întregului organism, inclusiv a ovarelor, a glandelor endocrine, hipofizei și celorlalte, permițând astfel fertilizarea. 
Apiterapia are efecte benefice și în cazul anexitelor, răcelilor, care se pot vindeca foarte bine cu venin de albine. În aproximativ 40% din cazurile de sterilitate, problemele nu sunt la femeie, ci la bărbat, de aceea bărbatul este bine să consume apilarnil și polen.
Produsele apicole pot fi folosite și extern:
creme, măști, unguente, în ultimii ani dezvoltându-se o tehnică specială de masaj cu miere, care ajută la eliminarea toxinelor și purificarea organismului.
 
Care sunt afecțiunile pe care le tratați cu succes în cabinetul dumneavoastră?
Sunt afecțiuni la care vindecarea este de aproape 100%, unele care se vindecă mai greu sau altele care nu se vindecă deloc.
Cele care se vindecă foarte ușor sunt, în proporție de 90-95%: ulcerul gastric, gastrita, ulcerul duodenal

Plăgile se vindecă 90-95%, la fel și arsurile, dacă sunt în formă incipientă, iar variatele forme de reumatism merg foarte bine cu veninul de albine.

Produsele apicole se folosesc și în bolile hepatice: hepatite cronice și chiar ciroze hepatice. Se realizează o combinație de miere, lăptișor de matcă, polen, păstură, apilarnil, care ajută la regenerarea ficatului.

 
Există și produse apicole care nu se pot folosi în terapie?
În afară de lemnul stupului, totul se folosește. Eu am aflat anul acesta că se poate folosi inclusiv aerul din stup. Sunt două clinici în Austria în care se tratează bronșite, astm bronșic, boli pulmonare, cuplând la stupi un aparat special cu ventilator, care trage aerul din stup, iar pacientul inspiră acest aer printr-o mască. Vin acolo foarte multe persoane, inclusiv sportivi de mare performanță, pentru a se trata prin această metodă. S-a folosit de asemenea la animale, pentru caii de curse.
Aerul stupului are uleiuri eterice, parfumuri, orice om care se apropie de stup simțind mirosul de ceară, de miere, de propolis.
 
Care sunt terapiile naturiste care se combină cu apiterapia în prevenirea și vindecarea bolilor?
Apiterapia se combină cu succes cu acupunctura, homeopatia, dar și cu ayurveda.
De exemplu, ayurveda, cea mai veche știință de vindecare a omului, este de fapt medicina tradițională indiană, care are peste 6000 de ani vechime și care pune foarte mare accent pe individualizarea omului și, în funcție de tipul lui constituțional, recomandă alimente, fructe, stil de viață etc.
Conform acesteia, există trei tipuri:
– tipul vrăbiuță (foarte ușor, care parcă plutește, vorbește repede, este dinamic, mai
slăbuț, mai micuț);
– tipul tigru (de mijloc, nici gras, nici slab, o persoană rapidă, care merge direct la țintă);
– tipul urs sau elefant (greoi, calm, blând, liniștit, iubitor).
Fiecare dintre aceste trei tipuri constituționale se pot vindeca prin ayurveda.
De exemplu, dacă o persoană aparține primului tip, cel ușor, va consuma alimente care
cresc componenta de aer, de ușurime, care deshidratează. Dacă însă consumă alimente
din categoria ursulețului: miere, fructe dulci, atunci se va calma. Dacă această corelație nu se face foarte bine, rezultatul terapeutic nu este cel așteptat.
 
Ce sfaturi le transmiteți cititorilor Cărticelei Practic(e)?
 
– Dacă ar fi să respectăm sfatul chinezilor de acum câteva mii de ani, ar trebui ca la primul simptom de boală pe care îl au să se adreseze medicului. Apelând la medicii naturiști, vor putea opri boala din fașă.

– Ar trebui de asemenea să aibă o alimentație cât mai naturistă și mai bine individualizată, după principiile ayurveda. Având o alimentație naturistă, jumătate din sănătatea lor este asigurată.

– Dacă se odihnesc și dorm bine vor fi mai sănătoși. Pentru aceasta trebuie să ne culcăm cel târziu la ora 22. Dacă atunci când te trezești ești odihnit, plin de energie, de forță, de viață înseamnă că somnul a fost suficient, iar dacă te trezești obosit, slăbit înseamnă că nu ai dormit suficient.

Este bine, de asemenea, ca pacienții să meargă și la psihologi, pentru a vedea ce slăbiciuni au în organism: fizice, energetice sau psihoemoționale. În plus, trebuie să existe o moderație în toate, iar în ajutorul acestei afirmații vine și următoarea povestioară. Un pescar bătrân stătea la marginea unui râu și pescuia liniștit, cu o undiță. Lângă el, vine un pescar mai ta^năr, cu trei undițe, intră în vorbă cu bătra^nul și îl întreabă: “Măi moșule, de ce nu pescuiești cu trei undițe?” “La ce îmi trebuie trei undițe?” “Păi, cu trei undițe poți prinde mai mult pește, cu care să-ți hrănești familia.” “Îmi este de ajuns cât pescuiesc.” “Da, dar mai târziu îți poți cumpăra o barcă și cu aceasta aduci și mai mult pește, apoi poți să-ți cumperi și o șalupă.” “La ce-mi trebuie mie șalupă?” “Așa vei prinde mai mult pește, îți va crește contul în bancă, strângi mulți bani și, când vei ieși la pensie, vei pleca liniștit pe o baltă și vei prinde pește.” “Păi, eu ce fac aici, măi omule?”
Concluzia este să te bucuri de viață, aici și acum, să trăiești clipa. Înțelepții orientali spun că “cel care se gândește prea mult la trecut este un prost, iar cel care se gândește prea mult la viitor este un nebun.
Inteligent este cel care trăiește prezentul.”
 
Interviu realizat de Daniela Șibaev, publicat în Cărticica nr. 6-2007 cu tema “Bucătărie fără foc”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *